Vestea prin excelență a pieței transferurilor din 2014 sosește la 19.52 într-o marți liniștită (sau așa părea) de la jumătatea lunii iulie. Antonio Conte și Juventus pleacă după trei ani plini de succese (3 campionate și 2 Supercupe ale Italiei) declanșând efectiv un tam-tam fără precedent. Pentru că divorțul ar fi fost deja traumatizant la jumătatea lunii mai, darămite acum, cu cantonamentul a început și noul sezon chiar după colț. Oficial este o chestiune de ruptură consensuală, în realitate însă decizia este în întregime a lui Antonio Conte.
„Anunț rezilierea contractului, îmi iau rămas bun după un drum lung care m-a determinat să iau o decizie foarte clară – a explicat antrenorul într-un video de pe canalul oficial de Youtube al Juventus. – Când ești într-o companie atât de importantă, trebuie să câștigi, dar asta poate fi obositor”. Probleme de motivație sau de stimul? Nu, sau cel puțin nu numai. Explicația unei astfel de avarii anormale trebuie căutată puțin mai profund, și anume în piață.
La sfârșitul ultimului campionat, Conte a cerut întăriri ale primei filiații, oameni ca Sanchez sau Cuadrado doar ca să fie clar, precum și confirmarea tuturor numelor mari deja prezente în lot. Compania se blocase, promițându-i că va face tot posibilul (dar nu imposibilul) pentru a-l face fericit. Evident, însă, cumpărarea lui Evra și a celor iminente ale lui Iturbe și Morata nu au fost suficiente și ciomele lui Vinovo spuneau despre un Conte destul de ciudat în ziua întâlnirii, prea tăcut și taciturn, mult mai absorbit în gândurile sale decât în Instruire. Și antrenorul avea motive întemeiate pentru asta, pentru că era pe cale să fie o întâlnire cu Marotta care să răstoarne lumea alb-negru cu susul în jos.
Totuși, paharul care a spart cămilei a venit din Anglia, tocmai din malul roșu al Manchesterului. United îl vrea pe Vidal și, așa cum v-am spus deja în ultimele zile, ușa de pe Corso Galileo Ferraris este departe de a fi închisă. Conte a decis astfel să înlăture tulburarea, dezlănțuind astfel oamenii de la Juventus. Ceea ce acum este împărțit pe web: pe de o parte susținătorii săi se aruncă împotriva companiei, pe de altă parte detractorii săi îl acuză de momentul acestor demisii incredibile.
„Ați fost un mare lider pentru băieții noștri și vestea mă întristează enorm” este esenta scrisorii lui Agnelli de pe site-ul oficial Juventus, „e un șurub din senin, am pierdut o valoare adăugată”, a gândit căpitanul Buffon. Pe scurt, toată lumea a fost zguduită și cel mai bun (ca să spunem așa) urmează să vină. Da, pentru că acum Juventus trebuie să-și găsească cât mai curând un antrenor. Misiune dificilă deja acum două luni, să nu mai vorbim acum că majoritatea numelor mari sunt căsătorite în altă parte și sezonul a început.
Pe scurt, lista candidaților eligibili este limitată și, cu excepția unor (mai) răsturnări de situație, vede numele lui Mancini, Allegri, Spalletti și Guidolin. Se întâmplă, toți candidații pentru banca naționalei, care îl vede acum pe Conte mare favorit. O adevărată zguduire, în care a face predicții este practic imposibil. Singurul lucru sigur este timpul: asta chiar nu există și Juve trebuie să rezolve puzzle-ul băncii cât mai curând posibil.
