După lărgirea spre est, cea spre nord. Dacă negocierile de aderare la cele 35 de capitole ale dreptului european (așa-numitul acquis comunitar) vor trece, Islanda ar putea deveni cel de-al douăzeci și noua membru al UE în câțiva ani (Croația va adera în 2013). De fapt, micuța țară nordică se bucură de o legislație în mare măsură în concordanță cu cea a Europei, având în vedere că face deja parte din See, zona economică asociată UE care include și Norvegia și Liechtenstein.
Islanda are o populație de doar 300 de mii de locuitori, mai puțin decât Malta, dar păstrează o importanță strategică pentru Bruxelles, legată de întinderile sale mari de ape teritoriale: cele mai peștești de pe planetă și astăzi exploatate exclusiv de pescarii islandezi. O situație destinată să se schimbe în cazul intrării în UE: împărțirea resurselor piscicole se anunță așadar a fi cea mai spinoasă problemă pentru opinia publică islandeză, care ar putea refuza aderarea la un referendum.
Dar pentru a complica negocierile vor exista și cazul Icesave, banca online eșuată în urma lui Lehman Brothers. Reykjavik trebuie să ramburseze 3,8 miliarde de euro deponenților din Olanda și Marea Britanie, însă planul de rambursare a fost respins în două referendumuri de contribuabilii islandezi, asupra cărora ar fi cântărit o datorie de 12 de euro pe cap de locuitor.
Dubla criză bancară și valutară care a lovit insula în 2008 este la originea actualului proces de aderare. Modelul de dezvoltare bazat pe credit ușoară și cruzime financiară s-a dovedit nesustenabil, ridicând întrebarea dacă o națiune atât de mică poate călca valul globalizării și, în același timp, rămâne în afara UE și a euro. Înainte de următorul referendum decisiv, islandezii mai au timp să reflecteze asupra avantajelor și dezavantajelor integrării cu restul continentului.
