Un an mai târziu, nimic nu s-a schimbat. Juventus a debutat în campionat cu o victorie, Milan cu o înfrângere. Și dacă succesul campioanelor Italiei împotriva Sampdoriei a fost până la urmă previzibil, înfrângerea rossonerilor de la Verona face gălăgie, multă gălăgie. Ca în visele tuturor fanilor lui Juventus, care l-au iubit din prima clipă, meciul lui Marassi a fost decis de Carlos Tevez, cu al doilea gol în tot atâtea meciuri oficiale. Un gol greoi cel al apașilor, capabili să deblocheze un meci până acolo destul de strigător, și pentru că a fost condiționat de furtuna genoveză. Marchisio în afară de accidentare, Conte confirmă XI-ul titular al Supercupei dar de data aceasta impactul asupra meciului este diferit. Vis-a-vis este o Sampdoria neînclinată spre arătare și foarte concretă, în perfect stil Delio Rossi.
După cum am menționat anterior, blucerchiații au un aliat cu totul special în ploaie, care cade atât de tare încât îi obligă pe spectatorii din primele rânduri să se miște și să pună sub semnul întrebării stabilitatea terenului. În ciuda acestui fapt, însă, prima repriză a fost intensă și a oferit și câteva șanse: pentru Juve, Pirlo și Asamoah au fost aproape de a marca, în timp ce Gabbiadini i-a dat fiori ariergardei Juventus cu câteva jocuri grozave. În față, însă, lipsește mușcătura, pentru că Tevez lucrează mult pentru echipă și Vucinic este obișnuitul Vucinic, chipeș și neconcludent. Totuși, toată Juve se luptă, și datorită organizării excelente defensive a Sampdoriei. Pentru a debloca meciul, este nevoie de un joc individual, dar alb-negrii fac mai mult și în minutul 58 construiesc o acțiune de aplaudat: Vucinic pentru Vidal care deschide primul pentru Pogba care se repezi, minge la mijloc pe care Tevez, foarte bine ca francezii să înțeleagă timpii de inserție, trebuie doar să sprijine rețeaua. Este jocul care decide meciul, pentru că Sampdoria (gol anulat din cauza doar offside-ului lui Costa deoparte) nu mai sunt în stare să reacționeze. „Carlos este un campion – a comentat Antonio Conte zâmbind. – Ne oferă calitate și caracter. A marcat deja două goluri, dar mai presus de toate se mișcă așa cum spun. Auzisem multe despre el, dar în schimb am descoperit un campion chiar și în afara terenului. Felicitări și lui Pogba, a făcut progrese incredibile în ultimul an. Are totul pentru a deveni cel mai bun mijlocaș din lume, trebuie doar să țină picioarele pe pământ.”
Cuvintele lui Massimiliano Allegri la adresa Milanului său sunt categoric mai puțin dulce. Înfrângerea de la Bentegodi pune imediat în sus un sezon care a început bine cu egalul de la Eindhoven, dar care miercuri (meci retur cu PSV) va vedea deja prima întâlnire din interior sau din exterior. Ar fi fost mai bine să ajungi acolo cu o victorie asupra Veronei, care la un moment dat părea aproape evidentă. De altfel, Diavolo a avut nevoie de doar 14 minute pentru a prelua conducerea, grație unui joc grozav pe axa Balotelli - Poli, primul în rolul de asist fără precedent pentru cel din urmă. Sus cu un gol la începutul meciului împotriva unei echipe proaspăt promovate, ce îți poți dori mai mult? În schimb Hellas, încărcat cu arc de un Bentegodi în stil Bombonera, găsește puterea de a reacționa datorită lui Luca Toni, noul erou al orașului Romeo și Julieta. „Bătrânul” lup porții găsește egalarea în minutul 30 cu o lovitură de cap, cu amabila colaborare a tuturor apărării AC Milan. Apoi, nemulțumit, îl aruncă în aer pe Bentegodi în minutul 53 marcând din nou avantajul cu o lovitură de cap, de data aceasta „mulțumită” gingașului Zapata.
Milano? Neprimite, în afară de două șuturi de la distanță de Montolivo și Balotelli (foarte nervos, a primit și cartonaș galben pentru un protest flagrant la adresa arbitrului Calvarese) și câteva îmbujorări de la Robinho. Ghinion pentru oamenii lui Allegri, care de fapt cu siguranță nu i-au trimis să spună echipei sale la conferința de presă: „Am jucat prost fotbal de echipă, cu excepția primelor minute până la golul lui Poli. Apoi am încercat să continuăm să jucăm, dar am manipulat greșit mingea. Verona a meritat să câștige, avem o atitudine complet greșită. Toni s-a luptat ca un leu, văzând o luptă de 36 de ani ca aceasta ar trebui să fie un exemplu pentru copiii noștri (exact așa spune, ed), trebuie să jucați mai agresiv. De fapt, așa nu mergi nicăieri și, în timp ce aștepți ca piața să ofere ceva mai multă siguranță (nu atât în față cât în apărare), Allegri va avea multe de făcut pentru a se pregăti pentru meciul de Liga Campionilor. De acolo soarta Milanului și, fatal, și a lui.
