La momentul Enrico Mattei Italia a căutat să dezvolte producția internă de petrol și gaze (precum și să își asigure propriile surse de aprovizionare externă) pentru a nu trebui să depindă de cele „șapte surori” care dominau piața internațională a petrolului.
China se află într-o situație similară în ceea ce privește minereu de fier, dintre care ea este de departe principalul consumator din lume. De cealaltă parte a mesei de tranzacționare sunt cele „trei surori” – BHP Billiton, Rio Tinto și Vale – care sunt în practică un cartel de vânzători (aceștia controlează două treimi din exporturile mondiale de minereu de fier).
Dar China vrea acum să dezvolte producția internă (atingând 45% din nevoi, de la 35% anul trecut) și să încheie acorduri directe cu țările producătoare pentru nefiind nevoit să depindă de cele „trei surori”. Și intenționează, în ceea ce privește partea importată, să obțină jumătate din importuri din minele în care a investit China. Eforturile chinezilor sunt bune pentru industria siderurgică globală în ansamblu, în măsura în care producția crește, cartelul este slăbit și, prin urmare, presiunea asupra prețurilor este atenuată.
În primele 8 luni ale acestui an, China a importat 448 de milioane de tone de minereu de fier (+3.5% față de anul trecut) iar prețul mediu în perioada a crescut cu 38%. China dă vina pe cartelul „trei surori”: marjele medii ale industriei siderurgice chineze sunt mai mici decât cele ale restului industriei.
Citit China Daily
