Il Milano face progrese, theInter încă se oprește. Sâmbătă cu nuanțe categoric diferite în fotbalul milanez: zâmbetul rossoneri, capabili să cucerească Palermo și să se relanseze în clasament, plâng după nerazzurri, huiduiți zgomotos de suporteri după remiza împotriva Parmei. Acolo A 29-a zi din Serie A a trebuit să ne spună dacă Milan și Inter mai pot avea ceva speranțe în Europa. Răspunsul este că Inzaghi va putea măcar să încerce în timp ce Mancini va face bine să se gândească deja la anul viitor, când echipa va fi revoluționată corespunzător.
Remiza 1-1 de la San Siro cu Parma a fost clasica picătură care sparge vaza debordantă. Incredibil să-i vezi pe nerazzurri supraplătiți plimbându-se pe teren în fața ducalilor „săraci” (dar foarte mândri), ultimii în clasament și fără salariu de luni de zile, totuși gata să lupte pentru fiecare minge. Performanța deconcertantă a lui Inter, un pas clar înapoi față de meciul de acum două săptămâni cu Sampdoria: apoi, în ciuda faptului că ieșise învinși, echipa lui Mancini luptase, ieri în schimb s-au limitat la teme sperând să câștige fără prea mult efort. Și să spun că norocul și-a luat pragul când un dreptaci fără pretenții Guarin a găsit devierea lui Mauri: Mirante deplasat și 1-0 (25’). Dar Parma nu a cedat și în minutul 44 a egalat cu Lila, foarte bun să-l învingă pe Handanovic cu o lovitură frumoasă de cap. În repriza secundă ne așteptam la o Inter furioasă, spumegând la gură, însă, în afară de câteva șuturi de la distanță, nimic. San Siro și-a exprimat disensiunea cu fluiere asurzitoare, clubul și antrenorul nu s-au putut abține să nu o susțină. „Sunt antrenorul și îmi asum întreaga responsabilitate – a explicat Mancini. – Echipa a fost moale, haotică, fără logică, evident că nu mă fac bine înțeles. Nu merităm odihnă, ne antrenăm de Paște, vacanțele sunt anulate. Anul urmator? Dacă vrem să schimbăm lucrurile, vom avea nevoie de o revoluție”. Cuvinte dure care reflectă pe deplin starea de spirit a Thohir, furios de la Jakarta să-și vadă Inter-ul atât de departe de Europa. Punctele de pe locul cinci (în prezent ultimul profit pentru Europa League) sunt 10 și sunt 4 echipe la mijloc. Printre acestea se numără și Milano, hotărât relansat de succesul Palermo.
Victoria, pe lângă dezmințirea tabuului în deplasare (ultimul cu prada completă datează din 19 octombrie), permite o abordare discretă a zonelor nobile ale clasamentului. Sampdoria va ajunge pe locul cinci la San Siro duminica viitoare: în caz de victorie, rossonerii ar lua doar 4 puncte și astfel ar putea visa la o revenire senzațională. Echipa lui Inzaghi a trebuit să câștige și au făcut-o, fără a încânta. În aceste zile, însă, să te aștepți la un joc bun ar fi prea mult, mai bine să ne mulțumim cu (puținele) certitudini care există. Unul mai presus de toate: Jeremy Menez. Încă o dată francezul și-a târât colegii de echipă, de data aceasta cu golul final de 1-2 (83’). O plimbare splendidă cu minge și lanț încheiată cu piciorul drept sub bară, un șut de campion (al 16-lea din ligă) care îl face pe Inzaghi să se bucure. „Îi cunosc valoarea, m-am dus să-l iau împreună cu Galliani – a comentat antrenorul. – Am fost buni să câștigăm pe un teren dificil, nu mulți au câștigat aici. Acum trebuie să continuăm pe această cale, doar așa vom putea reveni pe poziția din clasament care ne aparține”. La Barbera am văzut un Milan neobișnuit de beton, bâlbâit la început (ocazie senzațională acordată lui Vazquez în minutul 23) dar apoi, pe măsură ce minutele au trecut, a devenit din ce în ce mai bun. Avantajul a venit în minutul 37 cu Cerci, primul său gol în tricoul rossonerilor, norocos că a câștigat un recul de la Sorrentino. Iar în repriza secundă, după ce Palermo a egalat (penalty Dybala în minutul 72), Menez s-a ocupat să blocheze cele trei puncte, precum și să dea un fărâmă de speranță pentru această finală de campionat.
