Programare la Mănăstirile San Domenico din Reggio Emilia în perioada 17 martie - 25 aprilie 2013 pentru expoziția „Nouăzeci de artiști pentru un steag”, promovată de asociația „Curare Onlus”, prezidată de Deanna Ferretti Veroni.
După cum se arată într-o notă oficială, inițiativa, pe lângă prezentarea lucrărilor a nouăzeci de artiști contemporani italieni și internaționali care au discutat despre tema drapelului italian, cuprinde un obiectiv foarte valoros: construirea unui spital pentru femei în Reggio Emilia și pentru copii. .
Noua clădire, situată în incinta Spitalului Santa Maria Nuova, va avea ca obiectiv protecția sănătății femeilor, gravidelor, cuplurilor, nou-născuților și copiilor, și se va caracteriza ca un loc primitor și familiar, dotat cu cele mai moderne. tehnologii și abilități, asociate cu caracteristici care permit cele mai bune metode de pasă. Cei 12.500 de metri pătrați, repartizați pe 5 etaje (unul dintre acestea subteran), vor găzdui structurile de Pediatrie, Ginecologie, Obstetrică, Procreare Asistată Medical, Neonatologie, Blocuri Operatorii, Neuropsihiatrie Infantilă.
Expoziția care s-a deschis pe 17 martie, aceeași zi în care, în 1861, a fost decretată unirea Italiei, proclamând Regatul Italiei.
Cei 90 de artiști implicați nu și-au donat în mod generic lucrările în beneficiul inițiativei, ci s-au angajat să creeze unul pornind de la un anume steag, ales dintre cele, donate de Municipiul Reggio Emilia, care în 2011 au fost expuse în orașul Reggio Emilia. Tricolorul cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la unirea Italiei. Acestea sunt steagurile legate de apariția ideii de unificare a Italiei: tricolorul adoptat la 7 ianuarie 1797 la Reggio Emilia; cele din epoca iacobină și napoleonică; steagurile revoltelor și insurecțiilor populare din timpul Risorgimento; cele ale statelor preunificare; steagurile Unirii și ale Regatului Italiei; diversele versiuni ale drapelului adoptate de Republică, terminând cu cele folosite, chiar și recent, pentru obiective de mare valoare socială și etică.
Au existat diverse moduri de realizare a lucrărilor: unii artiști au intervenit asupra drapelului propriu-zis sau asupra unei părți a acestuia; alții au folosit fragmente din ele pentru a le insera, prin colaj, în lucrările lor; încă alții au creat unul complet autonom: steagul care le este atribuit a devenit o sursă directă de inspirație pentru referințele de culori, scrieri și forme desenate.
Întregul proiect, de la implicarea artiștilor, până la realizarea expoziției și a catalogului însoțitor, a fost curatoriat de Sandro Parmiggiani, critic și istoric de artă, fost director al Palazzo Magnani din Reggio Emilia.
Expoziția este promovată de Asociația CuraRE Onlus în colaborare cu Municipiul Reggio Emilia, care a donat steagurile dăruite artiștilor și va sprijini expoziția de la Mănăstirile San Domenico și profită de patronajul Regiunii Emilia Romagna și al Provincia Reggio Emilia
Steagulele „adoptate” de artiști sunt cele care au fost expuse timp de un an pe străzile orașului în cadrul expoziției „Străzile Drapelului”, inaugurată de Președintele Republicii Giorgio Napolitano la 7 ianuarie 2011, ca parte a sărbătoririi a 150 de ani de la Unificarea Italiei și desfășurate în colaborare cu Unitatea Tehnică a Misiunii pentru Sărbătorirea a 150 de ani de la Unitatea Națională, Institutul Enciclopediei Italiene și Universitatea din Modena și Reggio Emilia.
După Reggio Emilia, se urmărește aducerea expoziției în alte orașe italiene, astfel încât să devină mesagerul emblematic pentru proiectul Spitalului de Femei și Copii și al drapelului nostru, simbol al unificării Italiei.
Ulterior, lucrările vor fi vândute pentru a strânge fonduri pentru construcția viitorului spital, cu scopul, însă, de a păstra integritatea expoziției și de a face din aceasta un fel de colecție permanentă.
Catalogul va reproduce toate lucrările realizate de artiștii individuali, profilele biografice ale acestora și steagurile, deja expuse pentru aniversarea a 150 de ani, cu descrierile istorice aferente.
Curator al expoziției Sandro Parmiggiani, care scrie „Il special negat *” – Artiștii experimentează cu o supărare deosebită, și din multe motive, obiceiul de a-și bate la ușă pentru a cere ca o lucrare să fie destinată unui scop caritabil. Această practică se mândrește cu o tradiție glorioasă, legată de numeroase cauze nobile care, în cursul secolului trecut, au mobilizat artiștii în mai multe rânduri, pentru a denunța fapte care au afectat conștiința umană, pentru a sprijini, în același timp, acțiunea celor implicați în el. s-au răzvrătit, pentru a realiza obiective politice, sociale, culturale ale grupărilor și asociațiilor, pentru a încuraja deschiderea muzeelor sau a preveni închiderea acestora. Nici artiştii nu au fost indiferenţi la soarta unora dintre colegii lor, sau a oamenilor obişnuiţi pe care ajunseseră să-i cunoască, atunci când loviturile destinului fac furie şi riscă să anihileze o existenţă. Desigur, apelarea la artiști a fost și emblematică: artistul a fost adesea purtător al propriei aure, crezând că nu numai că are darul și talentele dezvoltate pe care mulți nu le aveau, ci că reprezintă, în societate, o figură cu moștenirea sa particulară de reflecție, indiferent dacă este concentrată pe evenimente colective sau pur și simplu pe sensul ultim al vieții. A bate la ușa unui artist și a fi primit de ea însemna și să poți comunica că el a fost de partea ta, a susținut cauza ta.
(…) Proiectul de creare a unui Spital de Femei și Copii, susținut de Asociația CuraRE Onlus, a avut în vedere implicarea artiștilor într-un mod cu totul diferit. În primul rând, lucrările artiștilor nu sunt considerate un simplu simulacru de valoare monetară, ci mijlocul privilegiat de comunicare al unui proiect care a considerat esențial să chestioneze artiștii pentru ca aceștia să devină prin intermediul lor ambasadorii unui vis și ai speranței. lucrări. Dacă îmi permit această analogie, dacă spitalul care urmează să fie construit intenționează să îngrijească și să favorizeze capacitatea umană de a genera, de a ieși la lumină, artiștii trebuie să fie considerați interlocutorii săi primari, pentru creativitatea pe care o exprimă, pentru semințele care , prin lucrările lor, se aruncă în corpul social. În al doilea rând, obiceiul pe care l-am menționat în introducerea acestui text a trebuit să fie inversat; este încă posibil să apelezi la artiști, pentru cauze importante, alese, dar este necesar să-i implici într-un proiect care se bazează pe o dublă nevoie: să atingă obiectivul pentru care sunt solicitați și să dea valoare muncii lor de arta ca atare, cu toate valorile ei educative și comunicative.
Prin urmare, nu le-am cerut artiștilor să doneze generic una dintre lucrările lor, poate scoasă în grabă din unele dintre depozitele lor, în beneficiul inițiativei, ci să se angajeze, să-și ia timp, să creeze una pornind de la o anumită imagine: un steag, pe care le-a fost livrat fizic, ales dintre cei care în 2011, în cadrul sărbătoririi a 150 de ani de la unirea Italiei, au fost expuse pe străzile din Reggio Emilia, orașul Tricolore. Municipiul Reggio ne-a pus la dispoziție steagurile, marcate de expunerea, care a durat luni de zile, în diferitele condiții atmosferice, și care, prin urmare, au purtat pe suprafața lor moștenirile și ultrajele acțiunii soarelui, ploii, Vantul. Aceste steaguri sunt legate de ascensiunea ideii de unificare a Italiei, de difuzarea și realizarea ei; cumva, steagurile care, din 7 ianuarie 1797 – ziua în care a fost adoptat steagul Tricolor la Reggio Emilia – au arborat pe meleagurile Italiei.
(…) Libertatea absolută de intervenție a fost lăsată artiștilor, care pur și simplu trebuiau să ia în considerare steagul particular care le-a fost dat drept punct de plecare de la care să avanseze în călătoria lor, spre realizarea unei opere care, în orice caz, poartă semnul limba lor, a stilului lor. Au fost diverse moduri în care artiștii au creat lucrările: unii au intervenit asupra steagul în sine sau pe o parte a acestuia, pictând peste el sau folosindu-l pentru a crea un obiect-operă; alții au folosit fragmente din ele pentru a le insera, prin colaj, în lucrările lor; încă alții au creat o lucrare complet autonomă: steagul care le este atribuit a devenit o sursă directă de inspirație pentru posibilele referințe de culori, scrieri, forme desenate. Rezultatul muncii artiștilor demonstrează, încă o dată, cât de mult o comandă, o legătură, nu sunt elemente care îngrămădesc sau denaturează creativitatea – așa cum încă zăbovim greșit să credem, în numele unei concepții abstracte despre libertate -, ci stimuli. care o exaltă, o obligă să se îmbarce pe drumuri neexplorate, experiențe care, depuse în memoria ei, vor fermenta în imaginație și vor fi vestitorii inovațiilor în munca lor.
Trebuie să spun că, în afară de unele excepții foarte rare (care confirmă regula), artiștii au primit cu promptitudine, călduros, fără ezitare propunerea care le-a fost prezentată, și pentru că mulți au apreciat imediat cauza pentru care li s-a cerut să se apuce de treabă. . Niciodată, în orice caz, nu a trebuit să pun în joc, pentru a convinge pe cineva, prietenia, îndepărtată sau recentă, constantă sau fragmentară, care totuși mă leagă de atât de mulți dintre ei: artiștii nu au simțit această cerere ca pe o un fel de obligație față de cineva, dar, cred, ca o invitație, o chemare pentru o cauză nobilă la care nu i s-a putut răspunde negativ, pentru care era nevoie să ne angajăm, și pentru că nu i se cerea generic o lucrare, ci pentru rezultatul drumului lor creator particular .
* Extras din textul din catalogul editurii Corsiero.
Lista artiștilor:
Luca Alinari, Pat Andrea, Alberto Andreis, Assadour, Roberto Barni, Davide Benati, Gabriella Benedini, Domenico Bianchi, Alfonso Borghi, Danilo Bucchi, Enzo Cacciola, Giovanni Campus, Eugenio Carmi, Tommaso Cascella, Roberto Casiraghi, Bruno Ceccobelli, Bruno Chersicla, Andrea Chiesi, Pier Giorgio Colombara, Angelo Davoli, Sandro De Alexandris, Giuliano Della Casa, Enrico Della Torre, Lucio Del Pezzo, Fausto De Nisco, Marco Ferri, Ennio Finzi, Giosetta Fioroni, Laura Fiume, Attilio Forgioli, Antonio Freiles, Omar Galliani , Alessandro Gamba, Marco Gastini, Giorgio Griffa, Marco Grimaldi, Franco Guerzoni, Paolo Iacchetti, Marino Iotti, Emilio Isgrò, Riccardo Licata, Claudia Losi, Luigi Mainolfi, Elio Marchegiani, Mirco Marchelli, Umberto Mariani, Antonio Marras, Carlo Mastronardi, Iler Melioli, Giovanni Menada, Nino Migliori, Elisa Montessori, Pietro Mussini, Hidetoshi Nagasawa, Carlo Nangeroni, Giulia Napoleone, Gianfranco Notargiacomo, Nunzio, Claudio Olivieri, Tullio Pericoli, Lucia Pescador, Oscar Piattella, Pino Pinelli, Graziano Pompili, Concetto Pozzati, Raciti, Bruno Raspanti, Jacopo Ricciardi, Leonardo Rosa, Ruggero Savinio, Antonio Seguí, Giovanni Sesia, Medhat Shafik, Tetsuro Shimizu, Aldo Spoldi, Mauro Staccioli, Tino Stefanoni, Guido Strazza, Ilario Tamassia, Nani Tedeschi, Wainer Vaccari, Valentino Vago, Walter Valentini, Paolo Valle, Wal, William Xerra, Gianfranco Zappettini.
