pandemie, criză de energie e băncilor centrale. Qcadrul economic internaţional care formează fundalul scenariului economic pentru Italia se caracterizează printr-un anumit grad de incertitudine, legat mai ales de posibila evoluție a pandemiei în timpul iernii și de războiul din Ucraina care nu dă semne de rezoluție rapidă, în principal în virtutea consecințele pentru piața europeană a energiei. Creșterea extraordinară a prețului gazului în Europa, ca și inflația, sunt elemente de risc care condiționează economia mondială și alegerile băncilor centrale. Aceasta este ceea ce reiese din ultimul Ref Raport de cercetare asupra situaţiei economice italiene şi internaţionale.
Când dinamica prețurilor este complet scăpată de sub control, băncile centrale se află într-o situație dificilă: în principiu nu ar trebui să contracareze fluctuațiile prețurilor, pentru a evita adoptarea de măsuri prociclice, ci în prezența unor fluctuaţiile inflaţiei atât de marcată și bruscă, predomină nevoia de a contracara eventualele creșteri ale așteptărilor inflaționiste prin creșterea costului banilor.
Înăsprirea monetară a băncilor centrale și efectele acesteia
Astfel, consecințele pandemiei și ale războiului din Ucraina s-au adăugat și la cele ale politica monetară a Rezervei Federale. Iar efectele sunt vizibile (cursul dolarului și evoluția burselor), prin urmare, având în vedere deteriorarea condițiilor financiare internaționale, este afectată și economia reală.
Riscurile sunt mari. Totuși, o evoluție mai puțin nefavorabilă ar putea deriva „tocmai dintr-o normalizare a condițiilor pe partea ofertei”, explică raportul, întotdeauna dacă pandemia din această iarnă „nu duce la noi întreruperi în funcționarea lanțurilor valorice globale, iar dacă recenta reducere a prețurilor la energie se va confirma în următoarele câteva săptămâni, rezolvând în amonte multe dintre problemele care se descarcă deja în aval, pe bilanţurile întreprinderilor şi gospodăriilor”.
Condițiile financiare se înrăutățesc, condițiile din partea ofertei se îmbunătățesc
În ultimele luni, tendințele din economia mondială au fost marcate de acțiunea hotărâtă a Rezervei Federale, care a inițiat o serie de majorări ale dobânzilor. Politica Fed, combinată cu incertitudinea din jurul evoluției pandemiei și a crizei din Ucraina, a redus apetitul pentru risc al piețelor și a întărit biletul verde. Multe economii, pentru a evita intrarea într-una spirala inflatie-devalorizare, au contracarat această tendință prin creșterea ratelor dobânzilor. Astfel a început o fază de majorări simultane a ratelor dobânzilor de către băncile centrale din aproape toate economiile majore. Creșterea ratelor dobânzilor și incertitudinea privind perspectivele au penalizat, la rândul lor, performanța piețelor de valori, contribuind la o înrăutățire în continuare a condițiilor financiare internaționale, ducând astfel la încetinirea cererii internaționale.
Creșterea ratelor pentru combaterea inflației
Schimbarea regimului de politică monetară a fost accelerată de creșterea inflației care a caracterizat economia mondială în ultimul an. Inflația a reacționat în multe țări la impulsurile care decurg din evoluția prețurilor mărfurilor și din dificultățile în funcționarea lanțurilor valorice globale. A fost un șoc major, care în cazul țărilor europene a fost accentuat de izbucnirea războiului din Ucraina și de criza energetică.
Stabilitatea relativă a așteptărilor inflaționiste
În majoritatea țărilor așa-numitele „efecte de rundă a doua” se manifestă acum consecințele creșterii costurilor în special a energiei şi a altor materii prime la preţurile practicate de companii. Există, de asemenea, o dezbatere deschisă asupra posibilității unei faze de creștere a așteptărilor inflaționiste, ca urmare a creșterii inflației actuale. Deocamdată, inflația așteptată a rămas în conformitate cu țintele băncii centrale. Stabilitatea relativă a așteptărilor inflaționiste este și rezultatul deciziei cu care Fed a reacționat la creșterea prețurilor din ultimele luni.
Creșterea ratelor pentru a slăbi aprecierea dolarului
Fata de alte faze ale inversarii politicii monetare a SUA, cea actuala se caracterizeaza prin numarul mare de tari care majoreaza ratele dobanzilor, tot cu scopul de a limitaaprecierea cursului de schimb al dolarului. Rezultă că gradul de înăsprire a condițiilor financiare este probabil deja semnificativ, așa cum pare să sugereze evoluția burselor de valori în ultimul an.
Pandemia și criza energetică revin acum?
Un punct care rămâne totuși limitat în dezbatere, potrivit cercetătorilor Ref, este că factorii de la originea șocuri de preț – pandemia și criza pieței europene a gazelor – revin. În acest punct, există încă multe marje de incertitudine; cu toate acestea, prețurile multor materii prime, precum și cele ale transportului maritim, dau semne clare și fără echivoc de retragere. Aceeași tendință se manifestă și pe piețele de energie: în cazul petrolio ţările OPEC au intervenit deja pentru a limita scăderea cotaţiilor, în timp ce în Europa Prețurile gazelor europene s-au redus la mai mult de jumătate față de maximele din august.
Se preconizează o fază de slăbire a cererii internaționale
Desigur, deoarece acestea sunt tendințe care pot răspunde evoluțiilor viitoare ale pandemiei și războiului din Ucraina, marjele de incertitudine rămân ridicate; cu toate acestea, decelerația cererii indusă de politicile monetare s-ar putea dovedi excesivă și într-un context de normalizare a condițiilor pe partea ofertei, ducând astfel la amânarea a ceea ce altfel ar fi o redresare spontană a economiei globale.
De fapt, indicatorii economici se retrag în multe țări. Cel puțin pe termen scurt, în trimestrele dintre sfârșitul lui 2022 și începutul lui 2023, o faza de slăbire a cererii internaţional pare evident.
Italia: o anomalie, dar de data aceasta pozitivă
În acest scenariu, economia italiană a depășit nivelurile de producție pre-Covid, cu o tendință generală nu mai proastă decât cea evidențiată de principalii noștri parteneri europeni. Alinierea economiei italiene în ceea ce privește creșterea la performanțele Franței și Germaniei nu ar fi un punct semnificativ, dacă nu ar fi faptul că în acești trei ani s-a întrerupt o perioadă lungă, care a durat peste douăzeci de ani, în care Italia a crescut întotdeauna mai puțin decât restul Europei.
În orice caz, doi ani și jumătate sunt un timp prea scurt pentru a recunoaște simptomele unei schimbări structurale, și pentru că tendințele recente au fost în mare măsură condiționate de specificitățile sectoriale care au influențat diferitele economii în mod asimetric. În special, economia italiană este cea mai puțin expusă în această fază dificultăților din sectorul auto. În plus, redresarea noastră a atras un impuls fundamental din sectorul construcțiilor, legat de Super bonus de 110%., al cărui cost pentru finanțele publice îl face irepetabil pentru mult timp cu această dimensiune a stimulentelor.
Dar încă multe noduri de dezlegat
În concluzie, deși există unele semne de îmbunătățire a performanței relative a economiei italiene, multe probleme rămân de rezolvat. Agenda de viitorul Guvern este deja plin de probleme de abordat, în primul rând acela de gestionare a urgenței de alimentare cu gaz. Pe fundal, un context financiar caracterizat de o schimbare a regimului de politică monetară, deja marcată de lărgirea spread-ului Italiei.
