În ce moment este lupta împotrivainflația in zona euro? Conform calendarului BCE, parțial deja încorporat de așteptările piețelor și ale operatorilor financiari, tăiere de prim rang putea ajunge la Iunie. Chiar și pentru guvernatorul Băncii Italiei Fabio Panetta, condițiile pentru o posibilă cale de relaxare a politicii monetare europene sunt la orizont. „Cifrele sugerează că inflația din zona euro va fi în curând în conformitate cu ținta de inflație de 2% a BCE”, notează el. Jakob de Haan, profesor de Politică Economică la Universitatea din Groningen și președinte al Suerf (The European Money and Finance Forum), una dintre cele mai influente asociații europene de studiu privind politica monetară care reunește elita continentală a economiștilor, membri ai băncilor centrale și manageri financiari. .
Profesor de Haan, a trecut cea mai riscantă parte a fazei inflaționiste europene?
„În februarie, inflația a fost de 2,6%, cea mai recentă prognoză a BCE privind inflația pentru 2024 este de 2,3%, în timp ce pentru 2025 este așteptată o inflație de 2%. Deci da, se pare că perioada de inflație ridicată va fi în curând în urmă.”
Mai există „riscuri de coadă”?
„Aceste cifre sunt prognoze, deci există întotdeauna posibilitatea ca inflația reală să fie diferită. De fapt, în ultimul deceniu, previziunile BCE au fost foarte adesea greșite. Când inflația era sub țintă, prognozele sugerau că va crește la 2%, dar nu a fost cazul. În mod similar, când inflația era peste 2%, BCE se aștepta inițial ca creșterea inflației să fie temporară. Și când a devenit clar că nu a fost temporar, previziunile BCE au subestimat inflația reală”.
Ce factori globali ar putea menține autoritățile monetare în alertă?
„Prețurile la energie au o influență puternică asupra inflației. Intensificarea conflictelor existente, sau chiar apariția unor noi conflicte, ar putea duce la creșterea prețurilor la energie. Nu numai că, astfel de conflicte ar putea provoca creșteri de preț și prin alte canale. Astăzi, criza Mării Roșii duce la costuri de transport mult mai mari, ceea ce va afecta prețurile de consum în lunile următoare. Aceste șocuri de ofertă sunt cele mai dificil de gestionat de către băncile centrale, deoarece instrumentele lor (ratele dobânzilor) acționează prin partea cererii.”
Pentru băncile centrale, inacțiunea este și o alegere de politică monetară?
„Nereacționarea la creșterea inflației cauzată de șocurile din partea ofertei riscă în continuare așa-numitele „efecte de rundă a doua”. De exemplu, sindicatele ar putea cere în continuare o creștere a salariului pentru a compensa creșterea prețurilor. Dacă creșterea salariilor duce la rândul său la o creștere a prețurilor, poate apărea un cerc vicios foarte periculos al stabilității prețurilor. Băncile centrale trebuie să demonstreze întotdeauna că nu sunt dispuse să tolereze ca inflația să fie peste ținta lor pentru o perioadă prelungită. Chiar și cu prețul deteriorării economiei pe termen scurt”.
În ciuda diferențelor față de SUA, bursele continuă să crească și în Europa, nu există probleme semnificative pe frontul ocupării forței de muncă și economia industrială nu a suferit nicio prăbușire. Când și cum vor fi reduse treptat ratele dobânzilor?
„Mai multe țări din zona euro au fost sau sunt încă în recesiune, adică înregistrând două luni la rând de creștere economică negativă. Cu toate acestea, prețurile acțiunilor au crescut, ceea ce înseamnă că piețele financiare sunt optimiste cu privire la creșterea viitoare. De asemenea, deși șomajul a crescut în mai multe țări, acesta este încă relativ scăzut, reflectând condițiile înguste de pe piața muncii. Creșterile ratelor dobânzii ale BCE nu au condus în cele din urmă la o recesiune severă. Pe piața muncii este încă posibil ca riscul unei creșteri excesive a salariilor reale (salariile nominale cresc, în timp ce inflația scade) să creeze presiuni pe partea cererii. În opinia mea, așadar, BCE ar trebui să aștepte să reducă ratele dobânzilor până când va fi clar că acest risc nu se materializează. Odată ce totul este clar, aș sugera în continuare o scădere foarte treptată a ratelor dobânzilor. Mă aștept ca acest lucru să se întâmple în a doua jumătate a acestui an, cu condiția ca riscurile internaționale pe care le-am descris mai sus să nu se materializeze.”
În opinia dumneavoastră, care este cel mai important indicator de monitorizat în această fază economică specifică pentru a decide asupra strategiei de scădere a ratei?
„Creșterile salariale sunt indicatorul cheie de monitorizat în acest moment.”
În comparație cu Fed, BCE suferă de problema unei zone monetare cu politici fiscale inegale. Ar putea acest lucru să îngreuneze și revenirea uniformă a inflației?
„Nici și în Statele Unite, politica fiscală nu a contribuit la reducerea inflației. Din păcate, de cele mai multe ori politicile monetare și fiscale merg în direcții opuse, ceea ce face și mai dificilă sarcina băncii centrale de a menține stabilitatea prețurilor. În zona euro nu există încă o coordonare adecvată a politicilor fiscale naționale, este aproape imposibil să se garanteze că politicile fiscale și monetare se mișcă în tandem”.
Dezbaterea asupra ratei neutre a devenit din nou foarte actuală. Care este pozitia ta?
„Cred că conceptul unei rate neutre nu este foarte util în scopuri de politică monetară, nu l-aș folosi niciodată dacă aș fi bancher central. Este o construcție teoretică, există prea multă incertitudine cu privire la ceea ce este pentru a o face utilă în alegerile factorilor de decizie”.
Cum evaluați activitatea BCE până acum?
„BCE, ca și Fed, a subestimat inițial severitatea inflației și asta a însemnat că a răspuns prea târziu și prea puțin. De exemplu, când inflația era deja în creștere, BCE a continuat să cumpere active. Când și-a dat seama de gravitatea situației, BCE a luat măsurile potrivite prin creșterea ratelor de referință, dar a continuat să reinvestească în obligațiunile de stat expirate prea mult timp. BCE ar fi trebuit să acționeze mult mai agresiv. Să nu uităm că abia la sfârșitul anului 2024 BCE va înceta să mai reinvestiți titlurile achiziționate în cadrul PEPP”.
Tranziția energetică, verde și creșterea cheltuielilor naționale pentru modernizarea armatelor europene. Cum vor afecta ele nivelul prețurilor în Europa?
„În principiu, aceste probleme se referă în principal la schimbările relative ale prețurilor. De exemplu, dacă cererea de bunuri de apărare crește, prețul acestora ar trebui să crească în raport cu cel al altor bunuri. Modificările relative ale prețurilor, ca atare, nu conduc neapărat la o creștere a nivelului global al prețurilor. Doar dacă cererea pentru mai multe bunuri crește în același timp, nivelul general al prețurilor ar putea fi afectat în același timp, caz în care BCE ar trebui să răspundă.”
