Acțiune

Industria factoring: prea multe întârzieri în plăți PA, media este de 180 de zile

Assifact denunță înrăutățirea efectului de domino asupra sistemului de producție: companiile care nu încasează nu își pot plăti la rândul lor furnizorii, răspândind criza – Durata medie efectivă a creanțelor comerciale este de 180 de zile pentru Administrația Publică și de 96 de zile în general: pierde în comparație cu Germania, Marea Britanie și Franța.

Industria factoring: prea multe întârzieri în plăți PA, media este de 180 de zile

Industria de factoring face apel la viitorul nou guvern să intervină decisiv asupra fenomenului de întârziere a plăților de către Administrația Publică.

Astăzi, la Milano, în timpul unei întâlniri cu presa organizată pentru a comunica creșterea în continuare a  piata in 2012,  conducerea Assifact, Asociația Italiană pentru Factoring care reunește operatorii din sector, a denunțat agravarea unei probleme care cântărește dramatic companiile italiene într-o fază de recesiune precum cea actuală. „Prin neîncasarea taxelor pentru furnizarea de bunuri și servicii către Administrația Publică – a subliniat Massimo Ferraris, Președintele Assifact – aceștia nu pot face față plăților către companiile lor furnizori din cauza lipsei de lichiditate, mai mult, într-un context de creditare limitată. . Efectul negativ de domino este evident”.

TIMPUL DE PLATĂ ÎN EUROPA: ITALIA ÎN COĂDĂ

Privind deja plățile în general, situația italiană este de departe cea mai gravă dintre țările europene avansate: durata medie efectivă a creanțelor comerciale în Italia (date Intrum Justitia 2012) este de fapt de 96 de zile, cu o întârziere medie de plată de 31 de zile. . În Germania durata este de doar 35 de zile cu o întârziere de 10, în Regatul Unit 44 de zile cu o întârziere de 19, în Franța de 57 de zile cu o întârziere de 17. Decalajul devine abisal având în vedere doar creanțele revendicate de companiile de la Administrația Publică: durata medie în Italia este de 180 de zile cu o întârziere medie de 90 de zile, față de 36 de zile (11 întârziere medie) în Germania, 43 (18 întârziere) din Regatul Unit și 65 (21 cu întârziere) din Franța. Managerii Assifact au prezentat și datele unei cercetări efectuate  de aceeași asociație pe un portofoliu de 17 miliarde de credite datorate de către companiile private către administrația publică la 31 decembrie 2011 (și transferate companiilor de factoring): 60% din creditele analizate erau restante, un sfert dintre acestea de peste un an. Clasamentul celor rău plătitori, tot conform cercetării Assifact, vede în mare măsură organismele de sănătate publică în frunte, protagoniste a peste jumătate (54%) din totalul datoriilor restante peste un an.

DACĂ STATUL A PLATIT LA TIMP PIB-UL AR CREȘTE

Conducerea Assifact a citat și o cercetare a Finest (rețeaua europeană de studii privind intermedierea financiară) care a calculat care ar fi fost beneficiul pentru economia italiană în 2011 dacă statul și-ar fi achitat datoriile în 30 de zile, așa cum se aștepta standardele europene. : o bună 5,3 miliarde de euro, egală cu 0,33% din PIB, care ar fi crescut astfel cu 0,83% în loc de 0,5%.

În discursul său, secretarul general al Assifact Alessandro Carretta, după ce a subliniat cât de mult prelungirea extremă a timpilor de colectare sporește nevoile financiare ale companiilor, care întâmpină serioase dificultăți în acoperirea fondului de rulment, a reamintit eforturile recente ale guvernului de ieșire de a oferi oxigen sistemul prin reducerea datoriilor Administrației Publice față de întreprinderi. „Semnele sunt pozitive – a observat Carretta – dar efectele au fost încetinite din cauza implementării încă incomplete a decretelor privind certificările și a persistenței unor reglementări care permit, de fapt, Administrației Publice să suspende plățile sumelor datorate”.  Potrivit lui Carretta, măsurile adoptate până acum „au tamponat, dar nu au schimbat substanțial situația de greutăți și penalizări grave în care se află companiile italiene”. De aici și apelul către viitorul nou guvern să intervină pentru a remedia situația.

FACTORING 2012: MAI MULTE VOLUME, PREȚE CONCURENȚICE, MAI MAI RISCURI

Pentru companiile italiene, aflate în dificultăți financiare din cauza deficitului de credit din partea sistemului bancar, care la rândul său vede înrăutățirea datoriilor neperformante, factoringul începe să fie din nou în 2013 una dintre principalele surse de finanțare și sprijin. În 2012, cifra de afaceri a sectorului a crescut în continuare, depășind 175 miliarde de euro (peste 11% din PIB) cu o creștere de 3,8%  (piața totală, care devine 4,3% având în vedere eșantionul constant) față de o scădere a PIB-ului de 2,2%. O nouă creștere, estimată la aproximativ 2013%, este așteptată pentru 4,5.

Cu toate acestea, creșterea nu se traduce într-o asumare mai mare de riscuri de către companiile de factoring. De altfel, rata creditelor neperformante a rămas la niveluri acceptabile și în 2012: 2,87%, față de 6,12% pentru sistemul bancar. Chiar și din punct de vedere al dobânzilor, factoring-ul rămâne extrem de competitiv: în ciuda scăderii în 2012 a ratelor aplicate de bănci la creditele de afaceri noi, ratele medii practicate de companiile de factoring sunt în linie sau chiar mai mici decât pentru alte instrumente financiare: 4,36% pentru tranzacții de peste 50 EUR și 6,56% sub 50 EUR față de rate bancare între 8 și 9% pentru avansuri și reduceri comerciale sub 100 EUR și peste 10% pentru liniile de credit în cont curent. „Competitivitatea sectorului nostru – a subliniat secretarul general al Assifact Alessandro Carretta – depinde de faptul că în relația de factoring, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul creditului, societatea de factoring evaluează nu doar compania care atribuie creditele, dar şi calitatea creditelor în sine şi deci a debitorilor. În factoring, riscul este deci mai mic decât în ​​cazul unui împrumut bancar”.

LOMBARDIA ȘI LAZIO SINGURĂ FAC 60% DIN FACTORING ITALIAN

La 31 decembrie 2012, aproape 60% din piața de factoring, în ceea ce privește clienții cedent (companii care își transferă activele comerciale către companii de factoring), era localizată în două regiuni, Lombardia (31%) și Lazio (29%). Urmează Piemont (9%), Emilia Romagna (8%), Veneto și Campania (5% fiecare).

Tot în ceea ce privește localizarea debitorilor cedați, Lazio și Lombardia, respectiv cu 30% și 20%,  au fost lideri între regiuni. Potrivit estimărilor Assifact, 88% dintre clienții companiilor de factoring sunt companii private, în principal producție (31%) și comerț (15%).

30% din debitorii cedați este reprezentat de Administrația Publică.

Industria de factoring face apel la viitorul nou guvern să intervină decisiv asupra fenomenului de întârziere a plăților de către Administrația Publică.

Astăzi, la Milano, în cadrul unei întâlniri cu presa organizată pentru a comunica creșterea în continuare a pieței în 2012, conducerea de vârf a Assifact, Asociația Italiană pentru Factoring care reunește operatorii din sector, a denunțat agravarea unei probleme care cântărește dramatic asupra companiilor italiene aflate într-o recesiune ca cea actuală. „Prin neîncasarea taxelor pentru furnizarea de bunuri și servicii către Administrația Publică – a subliniat Massimo Ferraris, Președintele Assifact – aceștia nu pot face față plăților către companiile lor furnizori din cauza lipsei de lichiditate, mai mult, într-un context de creditare limitată. . Efectul negativ de domino este evident”. 

 

TIMPUL DE PLATĂ ÎN EUROPA: ITALIA ÎN COĂDĂ

Privind deja plățile în general, situația italiană este de departe cea mai gravă dintre țările europene avansate: durata medie efectivă a creanțelor comerciale în Italia (date Intrum Justitia 2012) este de fapt de 96 de zile, cu o întârziere medie de plată de 31 de zile. . În Germania durata este de doar 35 de zile cu o întârziere de 10, în Regatul Unit 44 de zile cu o întârziere de 19, în Franța de 57 de zile cu o întârziere de 17. Decalajul devine abisal având în vedere doar creanțele revendicate de companiile de la Administrația Publică: durata medie în Italia este de 180 de zile cu o întârziere medie de 90 de zile, față de 36 de zile (11 întârziere medie) în Germania, 43 (18 întârziere) din Regatul Unit și 65 (21 cu întârziere) din Franța. Managerii Assifact au prezentat și datele unei cercetări efectuate de aceeași asociație asupra unui portofoliu de 17 miliarde de creanțe revendicate de companii private de la administrația publică la 31 decembrie 2011 (și transferate către firme de factoring): 60% din creanțe. analizate erau depășite, un sfert dintre ele de mai bine de un an. Clasamentul celor rău plătitori, tot conform cercetării Assifact, vede în mare măsură organismele de sănătate publică în frunte, protagoniste a peste jumătate (54%) din totalul datoriilor restante peste un an.

 

 

DACĂ STATUL A PLATIT LA TIMP PIB-UL AR CREȘTE

Conducerea Assifact a citat și o cercetare a Finest (rețeaua europeană de studii privind intermedierea financiară) care a calculat care ar fi fost beneficiul pentru economia italiană în 2011 dacă statul și-ar fi achitat datoriile în 30 de zile, așa cum se aștepta standardele europene. : o bună 5,3 miliarde de euro, egală cu 0,33% din PIB, care ar fi crescut astfel cu 0,83% în loc de 0,5%.

În discursul său, secretarul general al Assifact Alessandro Carretta, după ce a subliniat cât de mult prelungirea extremă a timpilor de colectare sporește nevoile financiare ale companiilor, care întâmpină serioase dificultăți în acoperirea fondului de rulment, a reamintit eforturile recente ale guvernului de ieșire de a oferi oxigen sistemul prin reducerea datoriilor Administrației Publice față de întreprinderi. „Semnele sunt pozitive – a observat Carretta – dar efectele au fost încetinite din cauza implementării încă incomplete a decretelor privind certificările și a persistenței unor reglementări care permit, de fapt, Administrației Publice să suspende plățile sumelor datorate”. Potrivit lui Carretta, măsurile adoptate până acum „au tamponat, dar nu au schimbat substanțial situația de greutăți și penalizări grave în care se află companiile italiene”. De aici și apelul către viitorul nou guvern să intervină pentru a remedia situația.

 

FACTORING 2012: MAI MULTE VOLUME, PREȚE CONCURENȚICE, MAI MAI RISCURI

Pentru companiile italiene, aflate în dificultăți financiare din cauza deficitului de credit din partea sistemului bancar, care la rândul său vede înrăutățirea datoriilor neperformante, factoringul începe să fie din nou în 2013 una dintre principalele surse de finanțare și sprijin. În 2012, cifra de afaceri a sectorului a crescut și mai mult, depășind 175 de miliarde de euro (peste 11% din PIB) cu o creștere de 3,8% (piața totală, care devine 4,3% având în vedere eșantionul constant) față de o scădere de 2,2% a PIB-ului. O nouă creștere, estimată la aproximativ 2013%, este așteptată pentru 4,5.

Cu toate acestea, creșterea nu se traduce într-o asumare mai mare de riscuri de către companiile de factoring. De altfel, rata creditelor neperformante a rămas la niveluri acceptabile și în 2012: 2,87%, față de 6,12% pentru sistemul bancar. Chiar și din punct de vedere al dobânzilor, factoring-ul rămâne extrem de competitiv: în ciuda scăderii în 2012 a ratelor aplicate de bănci la creditele de afaceri noi, ratele medii practicate de companiile de factoring sunt în linie sau chiar mai mici decât pentru alte instrumente financiare: 4,36% pentru tranzacții de peste 50 EUR și 6,56% sub 50 EUR față de rate bancare între 8 și 9% pentru avansuri și reduceri comerciale sub 100 EUR și peste 10% pentru liniile de credit în cont curent. „Competitivitatea sectorului nostru – a subliniat secretarul general al Assifact Alessandro Carretta – depinde de faptul că în relația de factoring, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul creditului, societatea de factoring evaluează nu doar compania care atribuie creditele, dar şi calitatea creditelor în sine şi deci a debitorilor. În factoring, riscul este deci mai mic decât în ​​cazul unui împrumut bancar”.

 

 

LOMBARDIA ȘI LAZIO SINGURĂ FAC 60% DIN FACTORING ITALIAN

La 31 decembrie 2012, aproape 60% din piața de factoring, în ceea ce privește clienții cedent (companii care își transferă activele comerciale către companii de factoring), era localizată în două regiuni, Lombardia (31%) și Lazio (29%). Urmează Piemont (9%), Emilia Romagna (8%), Veneto și Campania (5% fiecare).

De asemenea, în ceea ce privește localizarea debitorilor cedați, Lazio și Lombardia, cu 30%, respectiv 20%, au fost lideri în rândul regiunilor.

Potrivit estimărilor Assifact, 88% dintre clienții companiilor de factoring sunt companii private, în principal producție (31%) și comerț (15%).

30% din debitorii cedați este reprezentat de Administrația Publică.

cometariu