Dar de unde starea de rău care străbate tot Occidentul? Care este adevărata lui boală? Poate că merită să reflectăm la soarta lucrării. Munca a fost întotdeauna pivotul pe care s-a întemeiat organizarea lumii occidentale. Cu toate acestea, în ultimii ani, datorită crizei și creșterii corespunzătoare a șomajului la scară globală, tabloul s-a schimbat radical. Munca își pierde progresiv din valoare, atât din punct de vedere economic, cât și cultural, până la punctul de a suferi o mortificare autentică. Acest proces a fost analizat eficient de Marco Panara, editorul „Affari e Finanza”, în cea mai recentă carte a sa „Boala Occidentului”, publicată de Laterza. După cum mărturisește titlul volumului, autorul a identificat degradarea muncii drept principalul motiv din spatele dinamicii care aduc economia mondială în genunchi. „Occidentul este bolnav. Infecția are cel puțin douăzeci de ani, poate douăzeci și cinci, și este una dintre cele tăcute, care cucerește încet, dar progresiv o bucată după alta din corp fără ca acel organism să-l observe. Ceea ce se întâmplă în Occident de un sfert de secol acum este că munca este în continuă scădere (…) Cauzele sunt doar parțial politice și efectele afectează totul, de la distribuirea bogăției până la percepția viitorului, de la geopolitică la schimbarea valorilor, de la finanţe la calitatea democraţiei la modul de a fi al societăţii”.
Cifrele certifică fără milă creșterea dramatică a acestui fenomen. După cum arată datele OCDE, din bogăția totală produsă în fiecare an în țările industrializate, ponderea alocată muncii în ultimii 25 de ani a scăzut în medie cu 5 puncte. Este o dinamică care precede marea criză care a explodat în 2007. Este suficient să spunem că, așa cum au subliniat Luci Ellis și Kathryn Smith într-o cercetare publicată în 2007 de Banca Reglementelor Internaționale, dacă în 1983 produsul intern brut total al Italia 100 au plecat la muncă și 77 la capital, în 23 ponderea forței de muncă a scăzut deja la 2005, iar cea a capitalului a crescut la 69. În Franța și Japonia ponderea capitalului a crescut de la 31 la 24 la sută, în Statele Unite de la 33 la 30, în Canada de la 33 la 32, în Spania de la 38 la 28, în Irlanda de la 38 la 24.
Potrivit Panara, cei doi factori care au contribuit cel mai mult la declanșarea acestui fenomen au fost tehnologia și globalizarea neguvernată. S-au hrănit și s-au întărit reciproc, având un impact în întreaga lume industrializată. Un studiu interesant al lui Frank Levy de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Richard J. Murnane de la Harvard a subliniat modul în care noile mecanisme globale și informatizarea au schimbat cererea de muncă. Astăzi, de fapt, multe activități sunt desfășurate în unele cazuri de către un computer sau sunt delocalizate și încredințate unor subiecți departe de lumea occidentală ale căror costuri cu forța de muncă sunt la minim. „O slujbă la linia de asamblare poate fi înlocuită atât de un calculator, cât și de un lucrător la linia de asamblare în China, la fel cum sarcina de a pregăti o declarație de impozit pe venit de bază în Statele Unite poate fi externalizată unui contabil indian, ca și unui computer care are Turbotax și Tuxcut sau software similar instalat”. Toate acestea au avut repercusiuni grave asupra pieței muncii, deoarece există numeroși muncitori cu calificare medie care concurează pentru un număr mic de locuri. Drept urmare, ajung să concureze pe piața muncii necalificate și sunt nevoiți să accepte un venit mai mic cu o contracție automată a salariilor la baza piramidei sociale. Degradarea muncii nu are loc exclusiv din punct de vedere economic, ci are loc și din punct de vedere moral și cultural. „Provenim dintr-o societate în care munca a fost cheia pentru îndeplinirea așteptărilor cuiva de a-și defini rolul în societate. Trăim într-o societate în care banii contează mult mai mult decât munca, sau modul de a o face (…) Banii mai mult decât munca par să fi devenit modalitatea de a-și proteja statutul, de a menține, cel puțin individual, un nivel de trai ridicat. , chiar dacă un nivel de trai ridicat într-o societate foarte fragmentată nu garantează o calitate la fel de înaltă a vieții”. Munca reprezintă esența democrației și atunci când rolul său istoric eșuează, întreaga schelă socială se zguduie periculos. Care este atunci medicamentul pentru a vindeca această „boală a Occidentului”? Panara, la finalul volumului, își oferă rețeta. „Revenirea la recunoașterea valorii sociale a muncii este prima misiune a unei clase politice care știe cu adevărat să interpreteze noutatea secolului XXI, iar refacerea valorii sale economice este cel mai modern proiect pe care îl poate adopta”. De fiecare dată când munca a fost mutată în centru, a urmat întotdeauna o fază de progres civil și economic și de cucerire a libertății. S-a întâmplat deja și alte ori în istorie, datorită Sfântului Benedict, Calvin și marilor constituții moderne. Lucrarea trebuie deci să constituie un nou punct de plecare pentru vindecarea Occidentului.
