Familii care nu ajung până la sfârșitul lunii (sau chiar a treia săptămână), tineri nevoiți să rămână cu mama și tata pentru că sunt precari și/sau prost plătiți, costuri mari de trai în orașele mari și în general în Nord comparativ cu sud, petrol mai mare și consecință a benzinei și, în consecință, a produselor alimentare. Ca să nu mai vorbim de inflație și taxe. Adevărul, conform calculelor Eurispes, este unul singur (cu „o” închis): o familie italiană de patru persoane are nevoie de cel puțin 30.276 de euro pe an pentru a trăi (sau a supraviețui?), sau 2.523 de euro pe lună.
Doar cu aceste cifre, conform raportului „Italia în negru” întocmit de Eurispes și Institutul San Pio V din Roma, un nucleu familial tipic, format din doi adulți și doi copii, poate conduce”o existenţă aproape spartană, dar demnă, să nu lăsăm copiii să lipsească de nimic”.
Intrând în detaliu, primul punct luat în considerare este, evident, cel pentru cheltuielile alimentare, care în regiunile de Nord-Vest absoarbe aproape o mie de euro pe întreg bugetul: in medie pe teritoriul national este in jur de 825 de euro pe luna, doar mai mici decat cheltuielile medico-sanitare (950) si casa (890), in timp ce sa imbraci sotia si copiii chiar si 240 de euro la 30 de zile poate fi suficient.
Ei consideră că salariul mediu, inclusiv absolvenții, este mai mic de 1.400 de euro pe lună, iar în unele familii doar un adult din doi mai lucrează, ce mai fac italienii? Făcând o virtute din necesitate: după Eurispes 35% dintre angajați, peste o treime din total, „este acum forțat să muncească în regim dublu a face rost și a face rost de rost.” Cu un calcul rapid, există, prin urmare, cel puțin 6 milioane de „lucitori dubli”, care lucrează ilegal aproximativ o mie de ore pe an, produc un venit nedeclarat de aproape 91 de miliarde de euro.
Doar munca nedeclarată reprezintă 53% din economia neobservată a cizmei, care în 2010 a generat un total de 529 de miliarde de euro inclusiv evaziunea fiscală (care, însă, reprezintă doar 29,5%). Estimările pentru 2011 vorbesc despre un volum de muncă nedeclarată care va ajunge la 540 de miliarde, egal 35% din PIB-ul oficial. „Economia noastră nedeclarată este echivalentă cu PIB-ul Finlandei (177 miliarde), Portugaliei (162 miliarde), României (117 miliarde) și Ungariei (102) la un loc”, explică Eurispes.
Dar revenirea la familiile italiene: un muncitor din trei suplimente cu un alt loc de muncă, iar ceilalți? Ei trăiesc în dificultăți din ce în ce mai evidente. De fapt, doar o treime din familii reușesc să-și facă cu ușurință școala, în timp ce pentru cel puțin 500 de familii le este greu să-și onoreze creditele pentru locuințe, iar fenomenul creditului de consum este în creștere (mai mult de 100% între 2002 și 2011). Dar, mai presus de toate, este în creștere așa-zisa sărăcie „în costume și cravate”, adică cea a muncitorilor nebănuiți forțați să profite de cantine și cămine pentru săraci.
