„Decalajul generațiilor” este întârzierea acumulată de noile generații, comparativ cu precedentele, în dobândirea independenței economice și „Indicele Diviziunii Generaționale” (GDI – Generational Divide Index), este indicatorul sintetic construit pentru a depista obstacolele care împiedică atingerea maturității economice și sociale a tinerelor noastre generații.
în Raportul 2018 al Fundației Bruno Visentini prezentat marți la Roma la Luiss Guido Carli, a fost dezvoltat un nou și „Index al decalajului generațiilor” (GDI 2.0). Studiul analizează noile provocări ale digitalizării și automatizării și rolul consecvent al noilor generații în economia digitală a următorilor ani.
Prin, în special, cartografierea măsurilor generaționale și non-generaționale cu impact în reducerea decalajului, introdus de legiuitor în ultimul an, Raportul prezintă o nouă propunere de intervenție coordonată și fără alte sarcini pentru Stat, datorită raționalizării și sistematizării resurselor existente. Propunere care vizează reducerea acestei întârzieri și a definit - deoarece prevede cinci măsuri specifice de sprijinire a angajării tinerilor - „O mână de numărat”.
Raportul distinge trei termeni, adesea asimilate și considerate de opinia publică drept sinonime, dar profund diferite unele de altele: „decalajul generațional”, „echitatea intergenerațională” și „decalajul generațional”. Concret, primul se referă la diferențele de opinie dintre o generație și alta în ceea ce privește valorile, politicile și credințele lor în general. Distincția dintre conceptele de „echitate intergenerațională” și „decalaj generațional” este mai complexă.
Echitatea intergenerațională compară nivelul actual sau așteptat de bunăstare al unei generații cu cel al unei generații anterioare la aceeași vârstă, în timp ce decalajul generațional analizează obstacolele care împiedică atingerea bunăstării menționate.
L "Indicele decalajului dintre generații (GDI 2.0) al Fundației Bruno Visentini este alcătuită din 13 domenii și 33 de indicatori elementari, cu serii temporale care acoperă perioada 2004-2016.
GDI 2.0 confirmă creșterea constantă a decalajului de generație care coincide cu începutul fazei de recesiune care a început în 2007. În plus, se estimează o nouă creștere a indicelui până în 2020 până la 152 de puncte. Analizând indicatorii individuali compoziți, se poate face distincția între domeniile de „defalcare”, cu impact negativ puternic și plasate deasupra indicelui agregat (Credit și Economii; Egalitatea de Gen; Venituri, Avere și Bunăstare Familie; Datoria Publică; Pensii) , și cele care afectează decalajul în sine, dar într-o măsură mai mică (piața muncii; locuințe; participare democratică; sănătate; mediu; capital uman; legalitate; inovație).
Datorită diferențelor semnificative dintre generații, tinerii italieni nu numai că se confruntă cu un zid greu de escaladat, dar trebuie și să se confrunte cu un viitor care uneori pare imprevizibil. Așa-numita „a patra revoluție industrială” transformă economia noastră, modelele de afaceri și procesele de producție, calitatea și cantitatea locurilor de muncă, competențele și formarea capitalului uman, precum și relațiile industriale și modelele tradiționale ale Muncii. Pot fi urmărite trei componente principale ale acestei revoluții în curs:
- Imprevizibilitatea și „disruptivitatea” schimbării tehnologice.
- Amploarea și profunzimea schimbărilor tehnologice.
- Impactul schimbărilor tehnologice asupra societății și a pieței muncii.
Raportul subliniază cum măsurile de combatere a decalajului generațional, introduse în ultimul an de legiuitor, sunt fragmentate, nu fac parte dintr-un proiect și o strategie generală de reducere a decalajului de generație și, după toate probabilitățile, deoarece nu sunt structurale și planificate, vor fi ineficiente în general pe termen mediu și lung. Studiul propune, așadar, definirea unei strategii unitare de combatere a decalajului generațional care nu prevede în mod substanțial sarcini suplimentare pentru Stat, ci o reorganizare radicală a măsurilor existente în prezent (conform schemei unei „Legi-cadru” pentru problema tineretului discutată în Raportul anterior), tinzând spre o finalizare a resurselor europene care urmează a fi programate pentru noul cadru financiar 2021-2027.
Concret, propunerea are în vedere crearea unui singur instrument, care le înlocuiește pe toate precedentele, reprezentate de un fond chemat să susțină pactul pentru ocuparea tinerilor, printr-un cont individual denumit „O mână de numărat”. Sunt prevăzute cinci domenii de intervenție:
- Tranziția de la școală la lumea muncii.
- Cercetare si dezvoltare in companie.
- Instruire și orientare pentru angajare.
- Stimulent pentru ocuparea forței de muncă și activități independente.
- Sprijin pentru familii.
