Deja acronimul, Urssaf (Uniunea de colectare a contribuțiilor sociale și a alocațiilor familiale), e înfricoșător. Dar și mai înspăimântătoare (dacă nu râde...) este știrea care vine de la municipalitatea Locmiquélic, un orășel din Bretania, în nord-vestul Franței, unde Union de Recoverment des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales – aceasta denumirea iniţială a instituţiei – este sosit să ceară o plată curioasă la bistroul Maman Lapin.
Ceea ce uimește nu este atât suma modestă (9.000 de euro) pretinsă proprietarului, Maryka Le Floch, cât motivația: clienții își duceau ei înșiși paharele înapoi la tejghea. Un fel de autoservire, așadar, care însă în birocrația franceză (întreaga lume este o țară...) devine „muncă sub acoperire”. De acolo amenda, absurdă, dar din fericire nu deosebit de costisitoare, impusă în flagrant delict: unii agenți ai instituției bretone au mers de fapt personal la sediu, unde au spus că au văzut „oameni așezând și curățând aceeași masă de mai multe ori într-o seară, ceea ce este exact ceea ce ar trebui să facă un chelner plătit”.
Și ca dovadă a cât de strictă este birocrația de dincolo de Alpi, afacerea din 2012 a avut chiar consecințe penale: de fapt, în noiembrie, Le Floch și soțul ei au fost chiar arestați în arest la dispoziția procurorului din Lorient, care apoi pe bună dreptate i-a dat drumul. Dar procesul civil, pentru muncă sub acoperire, este încă pe rol.
