Observatorul de Precaritate al INPS pentru primele 9 luni ale anului 2017 confirmă în general, din punct de vedere al fluxului, creșterea ocupării forței de muncă deja raportată de ISTAT din punct de vedere al stocului. Fondul comercial a crescut semnificativ față de 2016 (aceeași perioadă): + 880.000, egal cu +20,1%. Au crescut și rezilierile (desigur, în condițiile în care majoritatea noilor start-up-uri sunt temporare) dar într-o măsură mult mai mică: + 656.000 egal cu +16,9%. Acest lucru produce un sold pozitiv cu 224.000 de locuri de muncă în plus față de anul trecut: cel mai mare rezultat de când ocuparea a început să crească din nou.
Un element în contrast, care necesită o oarecare reflecție: pentru prima dată de la introducerea Jobs Act există un echilibru negativ între începeri și rezilieri pentru contractele pe durată nedeterminată, deși unul foarte mic: puțin sub 10.000 de unități. Nu există o creștere substanțială a reziliilor (+ 1.700) ci o scădere semnificativă a fondului comercial (- 35.000). Considerăm că această cifră este influențată de două efecte combinate: pe de o parte, continuarea declinului din cauza încetării scutirii fiscale; pe de o parte, așteptarea noului stimulent preconizat de DEF, care probabil determină companiile să amâne angajările permanente pentru noul an.
Contrar temerilor detractorilor JobsAct, disponibilizările nu cresc, ci sunt în scădere. Cele din motive economice au scăzut cu 35.000 de unități pentru lucrătorii permanenți și chiar cu 104.500 (echivalent cu – 50%) pentru contractele pe durată determinată. Efect secundar al unei situații economice care evoluează pozitiv și ca atare este percepută și de companii. Pe de altă parte, concedierile pentru justă cauză sau motiv subiectiv au crescut ușor: + 1.200 pentru contractele pe durată nedeterminată și + 4.000 pentru contractele pe durată determinată.
În afară de micimea numerelor în cauză, care cu siguranță nu se documentează di concedieri în masă, merită formulată o ipoteză care nu ni se pare exagerată: o parte din aceste disponibilizări sunt convenite între companie și angajat în locul demisiilor voluntare atât pentru a permite accesul la NASPI, cât și pentru a remedia defecțiunea procedurii. in efect. Ipoteza susținută empiric de observația, raportată de Pietro Ichino privind reducerea drastică a litigiilor judiciare privind concedierile.
După cum observă pe bună dreptate Seghezzi (Buletinul ADAPT….) comentând datele bursiere, pentru prima dată de la începutul post-criză rata de ocupare a femeilor scade ușor. Cernind datele fluxului, observăm că există o cifră negativă importantă în ceea ce privește angajarea femeilor cu contracte permanente (– 5%). Este cu 17.313 de angajări mai puține decât în 2016. Singura cifră care scade pe un ordin de mărime comparabil este cea a lucrătorilor cu fracțiune de normă: – 40.000. Din păcate, nu avem defalcarea acestei cifre între bărbați și femei, dar prin aproximare empirică se pare că vedem o relație între mai puține angajări cu fracțiune de normă și mai puține angajări feminine. Part-time în timpul crizei a fost un instrument important de flexibilitate pentru întreprinderi și pentru angajarea femeilor. Dacă companiile îl marginalizează acum, când ne redresăm, impactul riscă să fie negativ asupra angajării femeilor: așa cum par să prezică aceste primele date.
În sfârșit, boom-ul contractelor de apel: intuitiv acesta este unul dintre răspunsurile pieței la (aproape) eliminarea voucherelor. În primele 9 luni ale anului 2017 s-au înregistrat 37.300 de lansări de contracte de muncă permanente intermitente, și 319.200 de contracte pe durată determinată: respectiv +15.500 (+71,7%) și +182.000 (+133%) față de anul 2016. teza privind motivele contingente ale creșterii de acest tip, este suficient de observat că variațiile din 2016 față de anul 2015 au fost practic nule, într-adevăr ușor în scădere pentru contractele permanente.
Pentru a spune adevărul, contractele permanente par să răspundă destul de prost la caracteristicile specifice ocazionale ale serviciilor care au fost plătite cu voucherul. Contractele pe durată determinată par să se adapteze mai bine la rapiditatea și variabilitatea acestui tip de serviciu: rezilierile acestor contracte au fost de 220.000 în primele 9 luni, cu o creștere de 100% față de 2016, care se referă constant la +133% de începe să mărturisească o volatilitate care era caracteristică pieței de bonuri.
Un alt răspuns din partea pieței poate să fi fost utilizarea unor aranjamente intensive cu normă parțială, cu siguranță în acest caz exclusiv în cadrul contractelor pe durată determinată. Înainte de a vedea cifrele, este nevoie de o clarificare: datele și orele serviciului trebuie să fie indicate în contractul cu fracțiune de normă, flexibilitatea trebuie deci programată în prealabil. Un contract de acest fel poate răspunde caracteristicilor muncii ocazionale doar dacă este de scurtă durată, altfel devine o rigiditate.
Din acest motiv, și pentru că nu avem date referitoare la durata contractelor, cifrele cu fracțiune de normă trebuie luate cu sâmbure de sare. Care, în orice caz, sunt următoarele: angajați cu normă parțială orizontale în primele 9 luni 1.195.000 (+ 188.000, dar acesta este genul în care lucrătorii ocazionali sunt cel mai puțin probabil); vertical part-time 76.800 (+22.600); mixt part-time 155.000 (+45.000). Cu toate acestea, dovezile unei legături cauză-efect între eliminarea voucherelor și creșterea contractelor pe durată determinată cu fracțiune de normă sunt oarecum slabe: pentru contractele orizontale cu fracțiune de normă, cifra din 2017 confirmă creșterea constantă față de anii precedenți; există o creștere relativă mai semnificativă pentru lucrătorii verticali și mixți, dar acestea sunt doar 48.000 de contracte, dintre care o parte ar fi putut absorbi lucrătorii plătiți anterior pe bonuri.
Acum, în 2016 erau 1.600.000 de muncitori care au primit bonuri (atunci să vorbim despre câți și cum), deci empiric 1.200.000 în primele 9 luni (includ și perioada de recoltare, deci este cu totul probabil). INPS calculează că odată cu noua legislație vor fi în jur de 300.000 la sfârșitul anului, mai mult sau mai puțin 230.000 până în septembrie. Din restul de 970.000 mai admitem că 182.000 au fost absorbite prin contracte pe durată determinată. Cu optimism spunem că creșterea angajaților neorizontali pe durată determinată are ceva a absorbit încă 45.000. Numărul celor dispăruți este de 743.000. Poate că cineva a fost stabilizat, poate cu un contract de ucenicie, dar ar fi ridicol să ne amăgim că acestea sunt cifre semnificative.
Ceea ce, desigur, nu înseamnă că avem aproape 750.000 de oameni în jur. Să luăm un moment în considerare componența beneficiarilor de voucher: 22% erau pensionari sau tineri încă neangajați, egal cu aproximativ 230.000. O parte dintre acestea vor aparține în continuare publicului de 300.000 de tichete noi, o altă parte poate să fi avut unul dintre cele 182.000 de noi contracte de gardă (rețineți că regulile contractului de gardă permit în practică doar acestor două categorii).
55% dintre beneficiari (circa 880.000) erau asigurați la INPS (deci salariați sau liber profesioniști). Unii dintre aceștia ar putea primi în continuare bonuri, dar numai pentru serviciile prestate la firme cu mai puțin de 5 angajați (de la care nu ne putem aștepta la un număr mare). Dintre acești 880.000, aproximativ 300.000 au primit bonuri de la același angajator cu care au avut contract de muncă în cursul anului. Însă pentru 230.000 de cazuri, angajarea a urmat perioadei plătite cu bon, care a servit deci ca perioadă de probă.
Acești 230.000 părăsesc așadar calculul pentru că sunt angajați în mod regulat. În aproximativ 70.000 de cazuri, bonul a suplimentat remunerația pentru serviciile suplimentare, în principal în cazurile lucrătorilor cu contracte cu normă parțială. Să recunoaștem și că acești muncitori au revenit la normă (ei sau urmașii lor, pentru că aproape întotdeauna aveau de-a face cu contracte pe durată determinată) și că sunt plătiți orele suplimentare în stare bună. Așa că să spunem că cei 300.000 de muncitori despre care vorbim au revenit la normal. Cei peste 500.000 de asigurați cărora le pierdem evidența rămân.
Aici sunt lucrători care au primit bonuri de la un alt angajator decât al lor (cazul cel mai frecvent), lucrători din NASPI, șomeri fără subvenții etc.
Să rezumam: în cel mai bun caz, 300.000 de persoane sunt pentru a continua să primească vouchere; 182.000 au avut contract de gardă; 45.000 pentru un contract pe durată determinată cu jumătate de normă; 300.000 au revenit la respectarea contractului de muncă. Sunt 827.000. Fata de 9 luni 620.000. Puțin peste jumătate dintre beneficiarii de voucher în primele 9 luni din 2016. Și ceilalți? Desigur, întrucât numărul mediu de vouchere primite a fost de 62, egal cu puțin sub 500 de euro (și 72% au primit mai puțin de 29 de euro), cifrele despre care discutăm sunt minime.
Dar au fost chiar înainte, când părea că voucherul era bugMatei 22:21 menite să destabilizeze salariile. În final, trebuie să reținem că Lupta de Eliberare a Voucherului a dus la dispariția a aproximativ 0,116% din masa salarială anuală referitoare la aproximativ 600.000 de persoane. Fie sunt bani returnați la negru (pe cât de probabil și foarte simplu practic), fie sunt câștiguri modeste pierdute de oameni care au greșit doar că au vrut să-i primească în mod regulat. Să spunem că sunt venituri între 290 și 500 de euro care nu mai sunt primite de muncitori sau sunt primite ilegal.
