Este un festival care se pierde în timp, cel celebrat de țăranii din Mirano, la o aruncătură de băț de Veneția pentru a sărbători închiderea anului agricol. În aceste zile gâsca este la maximă dezvoltare, plină de grăsimea ei prețioasă care dă savoare cărnii. La un moment dat, proprietarii de pământ din Mirano erau în mare parte evrei și nu puteau mânca carne de porc, așa că gâsca a devenit regina, nu numai a curții, ci și a mesei.
Această tradiție a fost preluată de Pro Loco, care a transformat-o într-o sărbătoare pentru care oamenii vin din toată Veneto pentru a gusta celebrele preparate pe bază de gâscă. Dar Pro Loco a făcut și ceva mai mult. De asemenea, a recuperat vechiul „Zogo” al gâștei care se juca în piață.
Și astfel sâmbătă și duminică cine dorește să meargă la Mirano va putea gusta din toate specialitățile bucătăriei locale pe bază de gâscă, cum ar fi risotto, ravioli sau cârnați de gâscă, pentru că, potrivit unui proverb miranez, „cine nu mănâncă gâscă în San Martin nu devine un catrin”! dar va putea urmări și jocul gigantic din piața unde au fost create 63 de cutii mari de doi metri câte doi, pentru care echipele tuturor facțiunilor Mirano vor concura cu zaruri și pioni giganți.
„Abia așteptam să revenim la animarea pieței noastre – a spus primarul Maria Rosa Pavanello – și să dăm continuitate acestei tradiții, să revenim la ceea ce ne-am dori să fie întotdeauna normalitate. În acești ani de închidere, însă, organizația și voluntarii nu s-au oprit niciodată și au lucrat pentru a adăuga noi funcții. Vreau să le mulțumesc pentru că nu și-au pierdut niciodată această dorință și spiritul de echipă».
Președintele Pro Loco Roberto Gallorini a vorbit despre surprizele planificate: duminică la prânz va fi bucătarul Germano Pontoni care va găti risotto de gâscă în Piazzetta Errera. În Villa Giustinian Morosini „XXV Aprile” va fi deschisă până pe 14 noiembrie expoziția „O imagine pentru gâsca de aur”, cu lucrările a 15 artiști ai asociației ARTEPIU’ care au participat la concurs. Lucrarea câștigătoare, creată de Annamaria Salvadori, a fost imprimată pe placa Gâștei de Aur, premiu ce va fi acordat echipei câștigătoare a Zogo.
Vânatul, reconstituirea istorică, mâncarea și vinul tipic sunt înrădăcinate în tradiție, care a văzut că carnea păsării devenind atât de grasă și fragedă în acea perioadă a anului încât s-a topit în gură.
Toate informațiile pe site-ul web Pro Loco of Mirano: http://www.prolocomirano.it/gioco_oca_mirano.asp
Din nou, pentru a rămâne pe subiect cu o abordare mai istoriografică, există o carte electronică intitulată „De ce au fost produse vinuri roșii în stil Bordeaux pe Montello de un secol și jumătate? Și de ce este tradițional aici să mănânci gâscă pe 11 noiembrie, ziua dedicată cultului San Martino?” Cartea electronică scrisă de jurnalistul culinar Angelo Peretti și disponibilă gratuit pe site-ul vinimontello.it răspunde la aceste și la alte întrebări.Veneto, poate fi de fapt definit pe deplin ca o enclavă Bordeaux din provincia Treviso derivă din obiceiurile celtice care unește aceste zone din Veneto cu Franța. În cele mai vechi timpuri în Veneto gâsca era crescută ca animal de curte și se consuma între 11 și 25 noiembrie (Santa Caterina), perioadă dedicată cultului morților.
Zilele dintre aceste două date coincid cu Samuinul, sărbătoare celtică în care era venerat mesagerul lumii celeilalte, un cavaler extraordinar de asemănător cu Sfântul Martin creștin, care avea gâsca ca animal simbol. Imaginea transmisă a episcopului de Tours, tot cu o gâscă mereu lângă el și căreia îi sunt dedicate numeroase biserici și oratorii din zona Montello, ar fi așadar nimeni alta decât transpunerea zeului păgân al morții.
În zona de producție a Montello docg și Montello Asolo doc, un loc care are dovezi extraordinare ale cultelor celtice îndepărtate, vinurile roșii sunt făcute cu struguri francezi dintr-o altă zonă, Bordeaux, cu o tradiție celtică adânc înrădăcinată. Aici vița de vie Bordeaux (Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon, Merlot și Carmenère), care a ajuns în regiunea Veneto la mijlocul secolului al XIX-lea, și-a găsit un teren deosebit de fertil, și cultural. Dealurile formate din stânci conglomerate între ele și acoperite de sol marno-argilos sau marno-nisipos cu o culoare roșie tipică, împreună cu un climat temperat și circulația apelor subterane, au permis viței de vie Bordeaux să se aclimateze pe aceste meleaguri.
Datorită și componentelor feroase ale solului care îi conferă structură și rocii gresie care îi conferă mineralitate, vinurile Montello capătă identitatea lor foarte precisă, alcătuită din teritorialitate și putere.
Publicația relatează dezvoltarea acestei realități alimentare și vinicole locale, ilustrând-o prin numeroase anecdote din tradiția populară și citate literare curioase, demonstrând astfel modul în care teritoriul Vini del Montello depune mărturie despre relația dintre vin, mâncare și sacralitate prezentă în toate culturile. .
