Există cu siguranță semne pozitive ale unei redresări, deși timide, a economiei. Acestea trebuie consolidate cu un plan bine articulat și coerent de reforme și îmbunătățiri ale eficienței atât în sistemul public, cât și în cel privat. Dacă Guvernul elaborează un program credibil, aceasta ar putea duce la o îmbunătățire a așteptărilor, chiar dacă nu totul se poate face împreună și dacă unele reforme au nevoie de timp pentru a-și desfășura efectele.
Guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco, în raportul său anual, a confirmat depășirea fazei acute a crizei, dar a subliniat necesitatea implementării rapide a schimbărilor în politicile economice atât în Italia, cât și în Europa pentru a accelera ritmul redresării și pentru a da răspunsuri urgente la situația dramatică a ocupării forței de muncă.
Visco nu crede că ne putem angaja pe o cale de creștere sigură doar prin extinderea cheltuielilor publice, așa cum se întreabă mulți politicieni și sindicaliști, pentru că piețele care beneficiază în prezent de dobânzi scăzute s-ar putea întoarce brusc pe măsură ce semnele de incertitudine reapar pe public. finantelor. Pe de altă parte, miezul raportului Băncii Italiei constă în demonstrația că este posibil să se reconcilieze mai multă productivitate cu mai multe locuri de muncă și că aceasta trece printr-o creștere a investițiilor naționale (publice, dar și private) și europene, adică finanțate. cu comun între diferitele ţări.
Mai mult decât o sursă de idei polemice sau de slogan, Considerațiile lui Visco din acest an au apărut destul de didactice. În introducere a fost o ilustrare neobișnuită a sarcinilor și angajamentelor Băncii Centrale, făcute necesare de explozia de controverse în jurul reevaluării valorii acțiunilor băncii însăși, controverse care aproape întotdeauna s-au bazat pe o totală ignoranță a funcţiile reale ale băncii şi regulile care reglementează operaţiunile acesteia. Susținătorii Pentastellati și Lega vor avea câteva pagini la care să mediteze, pentru ca pe viitor să poată fi evitate controverse spețioase.
Cu privire la temerile de deflație (adică o tendință prelungită de scădere a prețurilor), Visco a declarat clar că BCE va face tot posibilul pentru a preveni acest pericol, care este la fel de negativ pentru economie ca și cel al inflației excesiv de ridicate. Pe 5 iunie, va avea loc o ședință a consiliului de administrație al BCE și probabil vor fi luate decizii în acel loc, activând și instrumente „neconvenționale”, dacă este necesar.
Tot la nivel european, a existat un apel puternic de a trece la un buget public comun care să permită investiții comune pentru dezvoltarea infrastructurilor atât materiale, cât și intangibile. Iar acest pas suplimentar spre integrarea comunitară, pe lângă cele făcute în ultimii ani (deși pe fondul incertitudinilor și întârzierilor), ar putea îmbunătăți așteptările pieței și, prin urmare, ar putea stimula investițiile private.
În ceea ce privește politica economică internă, Visco s-a plâns că în anii trecuți măsurile au apărut prea fragmentate și de multe ori încă așteaptă decretele de punere în aplicare, astfel încât impactul lor efectiv a fost mai mic decât s-a sperat. Acum există o listă lungă de lucruri de făcut, printre care se remarcă implementarea delegației fiscale, reforma AP, lupta împotriva evaziunii fiscale, securitatea juridică. De fapt, tocmai complexitatea și opacitatea multor proceduri administrative sunt cele care descurajează atât investițiile italiene, cât și cele străine.
Visco le-a reamintit companiilor că este esențial să se procedeze la creșterea capitalurilor proprii și la recurgerea la piața de capital, deoarece companiile italiene sunt prea expuse la creditul bancar. În plus, este necesar să se profite de anumite reglementări care au redus dezavantajul fiscal care afectează capitalul în comparație cu datoria.
Cea mai mare parte a Raportului a fost dedicată băncilor, pentru a spune, pe de o parte, că soliditatea acestora a crescut foarte mult în ultimii ani, dar, pe de altă parte, pentru a aminti că există încă probleme serioase de guvernare, în special în ceea ce privește operațiunile cu părți afiliate, pt. a cărei reprimare relația cu Justiția este foarte strânsă, precum și necesitatea unei eficiențe tot mai mari de atins și printr-o mai bună utilizare a tehnologiilor.
În cele din urmă, nu se poate spune că Visco s-a abandonat unui optimism manierat. Se pare însă că în recomandările Guvernatorului există o notă de relaxare, în sensul că, deși mai rămân pericole serioase, dacă știm să punem în valoare sacrificiile făcute până acum și să evităm să ne legănăm în iluzia că ușurarea de tensiuni monetare ne-ar putea scuti de continuarea drumului către reformă, atunci putem începe cu adevărat să recuperăm o mare parte din milionul de locuri de muncă pierdute în ultimii cinci ani.
