Sunt cifre mici, dar foarte semnificative și care îi împing pe analiștii din industrie să le aprofundeze. Vorbim despre cei 45 de muncitori, majoritatea tineri, care s-au întors în Sud din Centru-Nord de la începutul pandemiei și care continuă să lucreze de acasă. Lucru inteligent care devine lucru în sud. Svimez, specialist în studii despre Sud, s-a ocupat de ele într-un raport, care îl va prezenta marți, 24 noiembrie. Lucrarea a fost realizată în colaborare cu organizația tocmai înființată de unul dintre acești lucrători la distanță, Elena Militello, o tânără cărturară care s-a întors în Sicilia, de unde continuă să lucreze pentru universitatea ei, Bocconi. Mișcarea se numește „lucrare la sud”. Va fi acesta noul mod de a lucra în țara noastră odată cu trecerea pandemiei? Vorbim despre asta cu Gianfranco Viesti, economist, profesor titular de Economie Aplicată la Universitatea din Bari, care a făcut din studiul Italiei de Sud unul dintre motivele vieții sale academice și profesionale.
Profesore Viești, ce părere aveți despre acest fenomen de lucru inteligent care devine sud-working?
„Asta amestecă cărțile și este foarte interesant. Din două motive. În primul rând: pentru că mișcările tinerilor de înaltă calificare sunt decisive pentru dezvoltarea țării. În al doilea rând: pentru că Covid ne va schimba profund societatea. Deși este greu de spus ce se va schimba, totuși, dacă ar trebui să pariem, cu siguranță răspândirea muncii la distanță va fi unul dintre cele mai probabile lucruri care se pot întâmpla”.
Putem vorbi despre un nou Sud?
„Poate fi o mică parte dintr-un nou Sud. Cifrele sunt semnificative, dar nu uriașe. Deci, cu siguranță, supraestimarea fenomenului ar fi greșită. Dar, în același timp, dacă munca la distanță s-ar răspândi permanent, cifrele ar putea crește. Și întrucât fenomenul se referă în principal la sectorul terțiar avansat, acest lucru este deosebit de interesant pentru dezvoltarea țării.”
Ar putea fi rezumat spunând că așa-numitele exodări de creiere pleacă acasă?
„A avea oameni care locuiesc în Sud, dar care lucrează pentru companii din afara ei este o condiție hibridă pentru că în lumea veche stătea acolo unde lucra. Să spunem că este de mare interes să ai oameni care își planifică viața aici în Sud, să își întemeieze o familie și orice altceva. Cu siguranță lucrează pentru alții, dar locuiesc în locurile noastre și pot contribui nu numai la venituri, ci și la participarea la viața colectivă.”
Companiile par să creadă…
„Există o furtună de analize pe această problemă în întreaga lume. Ceea ce putem spune este că subiectul este relevant și că ne gândim serios la el. Există, desigur, argumente pro și contra. Este foarte greu de imaginat că nu poți lucra decât de la distanță, dar la fel de greu este și ca totul să revină la cum era înainte, adică toți împreună în birouri mari. Este posibil să avem soluții hibride. Trebuie să înțelegem dacă aceste soluții hibride sunt compatibile cu faptul că un muncitor se află la mulți kilometri de locul său de muncă. Totuși, orice poate fi, tema merită cu siguranță atenție”.
Este aici pentru a rămâne așa, potrivit ei...
„Ceea ce am citit despre analize pe companii și muncitori din toate țările, în timpul primului val de pandemie și după, ne face să spunem că nu este un fenomen trecător. Poate că nu rămâne cu aceeași pondere care s-a dezvoltat în timpul pandemiei, dar o pondere semnificativă va rămâne, pentru că dacă efectele asupra productivității sunt incerte, se spune că productivitatea nu va scădea, ba chiar ar putea crește. În ceea ce privește efectele asupra costurilor pentru întreprinderi, acestea sunt în mod clar minore și, prin urmare, semnificative, la fel ca și cele asupra bunăstării lucrătorilor. Prin urmare, poate exista o convergență de interese care se poate consolida.”
Poate opri că a fost numit de-acumulare de capital uman care a făcut din Sud un deșert în acești ani lungi, lipsindu-l de cei mai buni tineri ai săi?
„Depinde cât de mare poate deveni fenomenul. Este foarte greu de imaginat că cineva poate sta acasă tot timpul. Analizele savanților americani și europeni ne spun că ne îndreptăm spre forme mixte. De exemplu, poți lucra 1 zi sau 2 săptămâni în afara orașului tău și apoi să te întorci. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem cât de compatibil este acest lucru cu distanțe mari. Acesta este, de asemenea, ceea ce va afecta cifrele operațiunii.”
Întrebarea întrebărilor pentru un savant sudic: rezolvă toate acestea problema sudică?
"Absolut nu. Dar, din moment ce rolul acestor oameni este deosebit de important în economia contemporană, dacă cifrele devin semnificative poate avea un impact semnificativ. Ne putem imagina chiar să facem un pas mai departe. Cum este lumea de azi? Companiile de servicii avansate au sediul central unde sute, dacă nu mii de oameni, lucrează împreună. Ne putem imagina că acest număr enorm de muncitori ar putea fi împărțit și că, prin urmare, marea companie în cauză ar putea avea 200 la Milano, 500 la Roma, 200 la Napoli etc. Pentru că odată ce legăturile dintre oameni devin un mod de lucru obișnuit, unul ne putem imagina, de asemenea, că muncitorii nu sunt monade izolate, ci că există grupuri descentralizate în diferitele orașe și că, prin urmare, rămân împreună în timp ce lucrează de la distanță. Există câteva elemente care pot influența acest fenomen. Primul este cu siguranță de reglementare. Avem nevoie de o definiție a regulilor echitabile atât pentru companii, cât și pentru lucrători. Ma refer la aspectele contractuale precum tichete de masa, program de lucru, disponibilitate; adică toate aceste aspecte de reglementare care, bine concepute, favorizează fenomenul, iar dacă sunt prost concepute, i se opun. Al doilea este elementul de remunerare, care este foarte delicat. Știm că legea bugetului prevede scutiri de contribuții pentru mulți ani, deși în scădere, pentru lucrătorii din Sud. Va fi necesar să înțelegem dacă se încadrează sau nu în smart (sau South) working și dacă predomină sediul companiei sau sediul muncitorilor. Și acest lucru poate favoriza fenomenul, dar poate, de asemenea, să dea naștere la înșelăciune și, prin urmare, în cele din urmă să îl contracareze. Al treilea element pune sub semnul întrebării Municipiile, toate Municipiile, chiar și cele de dimensiuni mai mici care ar putea favoriza acest fenomen prin crearea de spații comune de lucru. Coworking-ul, adică utilizarea birourilor partajate cu alte companii, poate fi o bună mediere între a rămâne acasă și a rămâne la birou. Iau exemplul Fiera del Levante, unde am testat modelul în urmă cu câțiva ani. Pionierii spun că experiența merge foarte bine și că, pe măsură ce cererea din partea companiilor a crescut foarte mult, se caută alte spații.”
Un exemplu de municipalitate precursor în această problemă este Otranto, care și-a pus spațiile publice la dispoziția oricui dorește să facă smart working prin închirierea acestora cu 1 euro pe zi.
„Exact, exact ce am vrut să spun. Municipalitățile ar putea combina alocarea spațiilor publice cu politici urbane utile, de exemplu, pentru revitalizarea unor cartiere sau sate mici. Și, de asemenea, cu politicile de mobilitate, dacă le sunt puse la dispoziție autobuze și piste pentru biciclete. Acest subiect al locurilor publice poate fi interesant și pentru companiile situate în Sud, pentru că trebuie să ne ocupăm și de ele. În aceste zone de coworking puteți reuni, de exemplu, lucrători din Andria care lucrează în Andria, alții din Andria care lucrează pentru Milano etc. Avem spații publice și unele dintre ele sunt frumoase. Dar administrațiile municipale și regionale ar trebui să se miște imediat: așa este proiectat viitorul oraș și rolul celor care locuiesc în el”.
Apropo de pandemie: în septembrie v-ați exprimat pozitiv asupra comportamentului Italiei în ceea ce privește controlul pandemiei. Te-ai răzgândit?
"Nu. Pentru că nu trebuie să uităm că noul val de Covid a fost foarte puternic și a afectat toată Europa în același mod, nu doar pe noi. S-ar fi putut face mai mult, desigur; dar adevărul este că acest virus este o ciumă biblică. Remarc doar că nu trebuie să exagerezi dramatizând și înspăimântând. Trebuie să dăm speranță, să spunem povești pozitive cu o comunicare echilibrată. Zilnic îmi fac buletinul personal în funcție de numărul de pacienți internați, mai mare decât în primăvara trecută. Și îmi spune că am deviat. Folosesc rata de creștere a admitărilor care a fost de mult 6% pe zi, adică după 12/13 zile se dublează; în ultimele zile este cu mult sub 2%. Ceea ce înseamnă că va dura 30/40 de zile pentru a se dubla, ceea ce îți oferă mai mult spațiu de respirație. Faptul că în Regiunile lovite mai devreme, spitalizările au început să scadă este dovada calculului. Se întâmplă în Lazio, regiunea farului, prima afectată, în septembrie unde au fost mai puține spitalizări de câteva zile. Trebuie să fim precauți, dar tendința este acolo. Nu vreau să fac nimănui reduceri, dar viteza de contagiune a fost înspăimântătoare: vezi ce s-a întâmplat în Austria, Elveția, Franța. Chestia este că această a doua pandemie se adaugă la prima și asta este greu de suportat, desigur. Dar este și adevărat că față de primăvară acum economia este mai puțin afectată și vaccinul este aproape. De aceea, continui să rămân încrezător în posibilitățile noastre.”
