Audiența beneficiarilor de Venituri de Cetățenie este de aproximativ 1,8 milioane de familii. La acești beneficiari se adaugă aproximativ 3 milioane de cereri potențiale dar în așteptare sau excluse din cauza acelorași cerințe formale de acces sau din lipsa de informații despre poliță. Mulți nu au încetat niciodată să beneficieze de aprobarea acestuia, și datorită slăbiciunilor pieței muncii și difuzării largi a munca slaba in Italia. Este ceea ce reiese dintr-un nou sondaj INAPP care subliniază câteva puncte critice ale acestei măsuri în contextul politicilor active de ocupare, reprezentative pentru întreg teritoriul național pe un eșantion de peste 45 de mii de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 74 de ani.
Dezbaterea aprinsă, la doi ani de la aprobare, privind modificarea sau desființarea sprijinului social-economic pentru familiile sub nivelul sărăciei nu pare să fi încurajat crearea de noua ocupatie, dar a evidențiat o problemă mult mai presantă: răspândirea muncii sărace în țara noastră.
Din rezultatele Inapp, peste 814 mii de cetățeni, reprezentând tot atâtea familii, au primit Venitul de Cetățenie chiar înainte de urgența sanitară, egal cu 45% dintre beneficiari. Puțin peste 1 milion de familii (55%), pe de altă parte, au început să primească contra în timpul pandemiei de Covid-19. Pentru un total de 1,8 milioane de familii. Pe lângă acești beneficiari, mai sunt aproximativ 1,6 milioane de familii care intenționează să aplice pentru măsura de sprijin pe termen scurt și 1,4 milioane de gospodării ale căror cereri nu au fost acceptate.
Aproape jumătate dintre cei care lucrează lucrează săraci
În plus, din aceste aproape 2 milioane, 46% dintre beneficiari sunt angajați (552.666 standard și 279.290 precare) cu locuri de muncă de natură să îi oblige să recurgă la CDR pentru subzistență, 25% sunt în căutare de muncă în timp ce 29% sunt inactivi. Pentru a reduce la jumătate numărul actual de beneficiari ai măsurii, salariile și condițiile de muncă ale acestor lucrători ar trebui îmbunătățite, observă Inapp.
Mai mult, chiar și cererea potențială mare dezvăluie 49,8% dintre „muncitori săraci” similari, explică Sebastiano Fadda, președintele INAPP. Și confirmă criticitatea majoră a RdC care depășește simplul număr de angajați, dar se referă la „calitatea muncii, salariile, productivitatea și reducerea precarității”.
Venitul de bază: câți și de ce refuză angajarea
Dacă pentru 77,3% venitul este esențial pentru existență, 78% au declarat că au respins oferta primită mai ales din alte motive: majoritatea (53,6%) pentru că postul propus nu era în concordanță cu competențele lor, în timp ce 24,5% pentru că era nu este în conformitate cu calificarea. Au avut impact și salariul mic și distanța față de locația propusă (11,9% și respectiv 7,9%).
Pentru Inapp, dificultatea serviciilor sociale și a centrelor de ocupare a forței de muncă apare în preluarea în sarcina beneficiarilor și a autorităților locale în activarea proiectelor de utilitate colectivă. Doar 39,3% au declarat că au fost contactați de centrele de ocupare a forței de muncă și 32,8% de municipalități. Dar din cei aproximativ 40%, la rândul lor, doar 40% au semnat contractul de muncă, iar doar jumătate dintre aceștia au primit o ofertă de muncă (mai mult, respinsă de 56% dintre ei, din motivele menționate mai sus).
În schimb, dintre cei contactați de Primărie, doar 30% au semnat un pact pentru incluziune socială, iar dintre aceștia doar 20% au participat la proiecte de utilitate colectivă.
Beneficii de natură psiho-socială percepute de utilizatorii Venitului de bază
De asemenea, este important să luăm în considerare beneficiile psiho-sociale percepute de utilizatorii RdC: 64% declară că au mai multă încredere în instituții, 63% că au avut mai mult timp pentru a-și îngriji copiii, 61% că au și-au îmbunătățit starea economia, 58% au făcut muncă voluntară, 54% percep o îmbunătățire a sănătății lor psiho-fizice și, în general, 1 din 2 declară că și-au crescut încrederea în sine, în viitor, în relațiile cu ceilalți iar în politica de clasă.
Fadda: „O măsură utilă împotriva sărăciei agravată de Covid, dar necesită schimbări”.
Potrivit președintelui INAPP, sistemul socio-economic italian era deja foarte fragil înainte de pandemie, cu siguranță criza de sănătate și criza economică care a rezultat i-au înrăutățit dinamica. În acest scenariu, Venitul de Cetățenie s-a dovedit a fi o măsură utilă „pentru a face față sărăciei larg răspândite”, dar „perimetrul populației în stare vulnerabilă este mai larg”.
În ceea ce privește instrumentele alături de RdC, conform datelor menționate anterior, acestea s-au dovedit a fi ineficiente în promovarea unei mai bune locuri de muncă și o mai mare incluziune socială. Problema „nu este doar cea a disponibilității resurselor, ci și cea a utilizării lor eficient în contextul unei planificări integrate a politicilor de muncă cu politici industriale și politici de dezvoltare în general”, a adăugat Fadda. „Este urgent să ne uităm la cauzele pentru a ajunge la una restructurare organica atât a sistemului de politici active de ocupare, cât și a serviciilor sociale și pentru a evita ca până și ultimele două programe lansate în acest sens (GOL și Fondo Nuove Competenze) să se dovedească ineficiente”.
