Ea a fost botezată arta șervețelului, definiție curioasă care subliniază originea. De altfel, se pare că un tată englez, de fiecare dată când își ducea familia la restaurant, pentru a-și face fiul să se simtă bine, le dădea pixuri și șervețele de hârtie pentru ca copilul să se distreze mâzgălind. Dar prețiozitatea constă în faptul că tatăl a păstrat toate desenele. Mai târziu, și-a convins soția Mary Higgins care avea o galerie de artă să organizeze o expoziție intitulată „Arta șervețelului„. Invitația la expoziție – a fost și Crăciun – a constat într-un tipărit de mâzgălele și a fost un succes. Cine s-a gândit și să realizeze un număr limitat de litografii, chiar și mari, care au fost puse la vânzare cu între 7.500 și 22.500 de lire atunci.
Au urmat expoziții peste tot – de la Montreal la Munchen, de la Toledo la Tokyo și Milano (1973). Au fost implicate și companii importante precum Mercedes-Benz, care au promovat mai mult de o expoziție, dar și băncile internaționale au folosit aceste mâzgălele ca marketing către clienți. Dar această cale nu s-a limitat la Anglia, trecând granițele, copiii portughezi au ilustrat un ghid către Lisabona, alți americani, au publicat volume de ilustrație, la Florența din inițiativa unui profesor, și-au povestit desenele inspirate din drama potopului '66. . În 1963, Prințul Ranieri de Monaco a început această producție artistică specială de timbre cu emiterea unei serii de șase valori, dedicate Cartei Drepturilor Copilului formulată de Națiunile Unite.
Nicio expresie artistică nu se compară cu arta copiilor în ceea ce privește spontaneitatea, desigur că copiii exprimă stări mai diferite. Arta copiilor este o artă la fel de veche ca lumea! Să nu uităm că marele artist a fost întotdeauna un individ capabil să privească realitatea cu aceiași ochi ca un copil. „De-a lungul vieții mele am încercat întotdeauna să pictez ca un copil”, a spus Picasso. Ca să nu mai vorbim de Joan Mirò, March Chagall sau Jakson Pollock, maestrul „picurare“, tehnica care constă în a picura aleatoriu cantități abundente de culoare pe pânze uriașe așezate pe podea, obținându-se compoziții complet asemănătoare cu „mâzgălețele” copiilor… chiar dacă sunt capodopere autentice!
Unul dintre primii figurativi care au considerat imaginile figurative ale copiilor ca o formă de artă a fost Thomas Robert Ablett, un profesor din Yorkshire, Anglia. Mai târziu, la sfârșitul secolului, un cehoslovac pe nume Franz Cizek a schimbat situația hotărând chiar viitorul artei copiilor. În practică, metoda de predare a lui Cizek este un fel de invitație adresată copilului. Ca să-l înțelegi, imaginează-ți doar pentru o clipă transformându-te într-un băiețel sau într-o fată de trei ani și să-ți lași imaginația să scape cu un creion, semne care devin încet expresii și amuzament puternic.
Desenul unui copil este povestea lui, mărturisirea lui, poezia lui; dar este și gândul lui, radiografia sufletului lui. Nu contează că calul are două picioare, până la urmă nu așa îl vede toată lumea din profil?
Acum arta șervețelului își găsește expresia maximă în Ilustrație pentru copii. În timp ce copiii vor mâzgăli mereu cu markere și coli de hârtie reciclate, acasă, la școală, la doctor, în zona dedicată”copii” de restaurante fast-food, supermarketuri și librării. Și cine... priceput... în tablete de jucărie.
