Acțiune

Tranziția ecologică: cine plătește pentru asta?

Un studiu al Boston Consulting Group pentru Forumul Economic Mondial subliniază importanța, pentru companiile mari, de a implica și lanțul de aprovizionare în decarbonizare, care este responsabil pentru jumătate din emisiile de CO2. Creșterea prețurilor de consum este estimată între 1 și 4%.

Tranziția ecologică: cine plătește pentru asta?

A face economia noastră mai sustenabilă și a proteja planeta de încălzirea globală sunt două provocări legate și indispensabile, mai ales acum că Covid a încetinit lanțurile de producție, punând afacerile în criză, dar oferind în același timp o oportunitate de neratat de reînnoire. Decarbonizarea, atât pentru companii, cât și mai ales pentru lanțul de aprovizionare, are un cost: parțial acesta este absorbit de companiile înseși cu investiții, parțial este acoperit de finanțare publică (Fondul de Recuperare este și acolo pentru asta), dar parțial va cădea asupra consumatorilor, adică asupra noastră tuturor. Pentru a cuantifica acest aspect foarte adesea subestimat al tranziției ecologice este raportul  Provocare Net-Zero: Oportunitatea lanțului de aprovizionareMatei 22:21 creat de Boston Consulting Group pentru Forumul Economic Mondial: obiectivele ambițioase de decarbonizare duc la o creștere a prețurilor pentru consumatori care este estimată între 1 și 4%.

Un fel de inflație suplimentară, pe care Boston Consulting Group o consideră însă din punctul său de vedere „relativ conținută, astfel încât să nu pună în pericol competitivitatea companiei”. Și pentru că, BCG menține mereu, instrumentele de eliminare a emisiilor din lanțurile de producție sunt deja în mare parte disponibile pentru întreprinderi „care, cu o strategie adecvată, pot depăși obstacolele (costuri crescute, inerție guvernamentală, concurență neloială din partea rivalilor poluanți, lipsa datelor fiabile) pentru a le transforma chiar într-un avantaj competitiv”. „Oportunitatea care ni se oferă de a „recrea” lumea post-pandemică este absolut de neratat”, comentează Laura Alice Villani, Managing Director și Partener al BCG și responsabilă pentru practica Energiei în Italia. „Companiile mari pot deveni protagoniste, sprijinindu-și furnizorii în această fază”. De fapt, se știe că centralele marilor companii și energia pentru alimentarea acestora au o pondere semnificativă asupra cantității de CO2 emisă în mediu, dar toate restul emisiilor sunt rezultat al activităţii furnizorilor lor.

Pe scurt, pentru BCG, soluțiile în favoarea mediului sunt, de asemenea, sustenabile din punct de vedere economic, cel puțin în mare măsură. De fapt, decarbonizarea totală ar putea cădea mult mai mult asupra consumatorilor, dar studiul explică că „40% din emisii ar putea fi reduse cu măsuri care să permită chiar economii sau care implică o cheltuieli mai mici de 10 euro pe tona de CO2 eliminată. În schimb, sarcina ar crește între 10 și 100 de euro pe tonă pentru o reducere suplimentară de 40%, din cauza costului tehnologiilor care, însă, ar putea scădea rapid în cazul adoptării pe scară largă”. Conform lucrărilor BCG, materiile prime și componentele reprezintă în cele din urmă o cotă modestă din prețul final al unui activ: pentru a da câteva exemple, aproximativ 10% dintr-o mașină, între 10 și 20% dintr-o pereche de pantofi de tenis. . Acesta este motivul pentru care impactul final asupra prețurilor de consum al unei decarbonizări suficiente ar fi între 1 și 4%.

Este această creștere într-adevăr atât de mică și de digerabilă de majoritatea consumatorilor globali? Boston Consulting Group pare optimist cu privire la acest lucru și, în prezentarea lucrării sale, susține că „într-adevăr, tot mai mulți consumatori sunt dispuși să plătească mai mult să avem un produs durabil, de la leagăn până la mormânt”. Acest preț suplimentar de plătit este, prin urmare, atribuit decarbonizării și, mai ales, a lanțurilor de aprovizionare: studiul le identifică pe cele care sunt în prezent mai puțin durabile și sunt așa-numitele opt mari, adică 8 lanțuri de aprovizionare care singure sunt responsabile pentru 50% din emisiile globale. Acestea sunt lanțurile alimentare, construcții, modă, bunuri de larg consum, electronice, mașini, birouri și transport de marfă.

„Barierele în calea decarbonizării lanțurilor de producție – explică Villani – nu sunt doar de natură economică, ci și de natură informațională. Având în vedere că, în acest moment, multinaționalele se luptă să cunoască identitatea dintre toate miile de furnizori și subfurnizori împrăștiați pe tot globul, le devine și mai dificil să aibă cunoștințe complete despre emisiile tuturor”. Boston Consulting a elaborat astfel o listă de sugestii pentru o strategie câștigătoare pe acest front precis:

1. Stabiliți o linie de limitare a emisiilor și asigurați transparența datelor partajate cu furnizorii;
2. Proiectarea obiectivelor generale de reducere;
3. Revizuiti produsele conform criteriilor de sustenabilitate;
4. Proiectarea lanțului valoric prin reconsiderarea surselor de aprovizionare și din punct de vedere geografic;
5. Integrarea valorilor emisiilor în standardele de achiziții și monitorizarea performanței;
6. Lucrați cu furnizorii pentru a lucra în direcția scăderii emisiilor acestora;
7. Implicați-vă în inițiative din industrie pentru a rămâne la curent cu cele mai bune practici și certificări;
8. Creșterea „grupurilor de cumpărare” pentru a extinde angajamentele din partea cererii;
9. Introduceți guvernare cu emisii scăzute, coordonați stimulentele interne și responsabilizați organizația.

cometariu