Tancredi a fost singurul artist, după Jackson Pollock, cu care Peggy Guggenheim încheie un contract, promovându-și opera, făcând-o cunoscută marilor muzee și colecționari de peste ocean și organizând câteva expoziții, precum cea din 1954 de la Palazzo Venier dei Lions. După mai bine de șaizeci de ani, așadar, artistul revine ca vedeta incontestabilă a Colecției Guggenheim cu o selecție extraordinară de lucrări, care reconstituie într-un mod intim și capilar, între producție creativă și emoționalitate ireprimabilă, scurta dar uluitoare parabolă a acestei mărețe. interpret al artei postbelice.
Plecând de la rarele încercări timpurii de portrete și autoportrete și de la primele experimente pe hârtie din anii 1950-51, prima parte a expoziției documentează cercetarea pur abstractă, legată de fragmentarea semnului, realizată de artistul din Feltre. de-a lungul anilor 50, perioadă care marchează întâlnirea crucială cu Peggy, al cărei protejat devine, și care îl face să aibă propriul studio în Palazzo Venier dei Leoni. Această legătură semnificativă este documentată de numărul mare de lucrări expuse, aparținând muzeului venețian. Expoziția reprezintă și întoarcerea în Italia a unei selecții foarte prețioase de lucrări donate de patron unor muzee americane celebre: pentru prima dată de pe vremea lui Peggy, capodopere precum Primavera, de la MoMA din New York și Spazio, Water, Nature. , Divertisment, acum în Muzeul Brooklyn. Marea retrospectivă nu omite să documenteze producția artistică a anilor 60, moment de criză și revizuire completă a propriei picturi, căreia Tancredi vrea să-i dea un sens existențial și politic. Și așa iese filonul de controversă și tensiune a acelor ani de război rece în titlul expoziției „Arma mea împotriva bombei atomice este un fir de iarbă”, frază cu care Tancredi răspunde nenumăratelor conflicte ale vremii, de la Vietnam la războiul din Algeria, la tensiunea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Din acest moment fundamental al carierei sale artistice sunt expuse cele trei tablouri din seria Hiroshima (1962).
Partea finală a expoziției este dedicată picturilor-colaj executate între 1962 și 1963, așa-numitele jurnale de sat și flori pictate 101% de mine și alții, care pot fi definite pe bună dreptate drept adevărata revelație a acestei retrospective și care sunt pentru a fi considerate exemple de vigoare creatoare excepțională și euforie dramatică. Aceste lucrări sunt cele care închid drumul extraordinar, ingenios și nestăpânit, al picturii lui Tancredi dedicată naturii și omului. Tancredi a murit în 1964 la vârsta de doar 37 de ani, foarte tânăr și gata să intre, așa cum scria Dino Buzzati, „mitul lui Tancredi”.
Arma mea împotriva armei nucleare este un fir de iarbă.
Tancred. O retrospectivă
Până la 13 martie 2017
Editat de Luca Massimo Barbero
