Eram obișnuiți să trebuiască să intervenim readucând la realitatea datelor interpretările imaginative ale titlurilor de ziare care apar cu ocazia sondajelor Istat pe piața muncii. Istat a ieșit acum cu sondajele aferente lunii mai, cu toate datele în domeniul pozitiv și nu doar: nu s-a mai întâmplat de mult. Ocuparea forței de muncă este în creștere, în termeni absoluti și procentuali, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, și la toate grupele de vârstă. Rata inactivitatii si somajului scade. Cei care au câștigat alegerile din martie ar putea chiar să fie tentați să revendice aceste succese. În schimb, Guvernul depășește ziarele și vorbește de un „record de precaritate”, revărsând apoi, cu ocazia „Decretului Demnității”, un tsunami de minciuni și retorică pe această temă.
În schimb există un prim fapt care ar trebui sărbătorit, dar, vai, îl contrazice pe ministru: în luna mai au fost mai multe angajări definitive decât cele pe perioadă determinată (70.000 față de 62.000). Acest lucru nu s-a mai întâmplat din primele luni de aplicare a Legii locurilor de muncă: ar putea fi un prim rezultat al scutirii fiscale prevăzute de Legea de stabilitate, dar nu avem suficiente date pentru a confirma acest lucru.
Există însă o altă cifră extrem de semnificativă: variația tendinței (ultimele 12 luni) arată că angajarea temporară crește (+16,4%), dar ocupația permanentă rămâne stabilă (+5.000 de unități, +0,0% ca procent). Cu alte cuvinte, angajarea pe durată determinată nu înlocuiește angajarea „permanentă”, ci se adaugă la aceasta. Acest lucru este confirmat de datele INPS (Raportul anual privind piața muncii 2018): în 2017 numărul de salariați permanenți (14.966.000) a atins practic maximul istoric atins în trimestrul III al anului 2008 (15.007.000).
Am vorbit deja în numărul 31 despre faptul că numărul angajaților pe durată determinată din Italia se încadrează perfect în cifrele europene. Combaterea ei este o operațiune ideologică, care, după cum vom verifica în unele sondaje, nu va produce niciun avantaj la angajare. Însă și alte detalii demne de atenție reiese din raportul INPS: în 2016 (ultimele date disponibile) 63,7% din contractele pe durată determinată activate au fost mai scurte de trei luni. În medie, un muncitor a avut două contracte de această durată pe parcursul celor 12 luni. După cum se poate imagina, restricțiile severe ale Decretului Demnității ar afecta un număr foarte marginal de oameni.
Dar mesajul politic este foarte important și este perceput și ca o potențială povară a litigiilor în instanță. Dacă aceste măsuri nu sunt modificate de Parlament (liderii sindicali din confederație le consideră inadecvate dar „merg în direcția bună”), ar putea descuraja mai realist noile angajări pe perioadă determinată, fără a le crește pe cele cu contracte permanente. Va fi important să examinăm cu atenție dinamica pieței muncii în lunile următoare pentru a înțelege dacă ratele de creștere, deși modeste ale PIB, și odată cu intrarea în vigoare a măsurilor anunțate, confirmă tendința de creștere treptată, dar constantă a nivelurile generale de ocupare.
