În ultimii ani, Italia a fost mai virtuoasă decât celelalte mari țări europene în controlul cheltuielilor publice care, fără dobândă, au crescut cu 2009% în perioada 2016-3,8 față de 12,8% din media Uniunii. Și acum, în valoare absolută pe cap de locuitor netă de dobândă (12.587 euro), se situează la un nivel mai scăzut nu numai decât țările nordice, ci și, de exemplu, Germania (16.297 euro), Franța (18.227 euro) și Marea Britanie. Regat (14.307 euro).
Acest lucru este subliniat de raportul „Noua guvernare a cheltuielilor publice” elaborat de Assonime și rezultatul unui grup de lucru coordonat de Innocenzo Cipolletta, care urmează să devină noul președinte al asociației societăților pe acțiuni.
Reacția la urgența indusă de criza economică – se arată în raport – „a fost reducerea cheltuielilor publice ori de câte ori a fost posibil. Rezultatul a fost o limitare semnificativă a sumei totale a cheltuielilor fără dobânzi (așa-numitele cheltuieli primare)”. Cea mai semnificativă reducere a vizat investiții dar, începând din 2010, s-a înregistrat și „o reducere semnificativă” a cheltuielilor cu personalul care, în termeni reali, prin oprirea negocierilor și a cifrei de afaceri, au revenit la nivelurile anului 2000. Mai mult, în ceea ce privește eficiența și eficacitatea cheltuielilor, diverse analize arată că, cu aceleași resurse angajate, în Italia există un spațiu amplu de îmbunătățire.
În guvernarea cheltuielilor publice, în opinia lui Assonime, este clar că astăzi trebuie să renunțăm la logica reducerilor liniare și să ne propunem obiectivul de a îmbunătăți calitatea aprovizionării și serviciilor oferite cetățenilor și întreprinderilor. În acest sens, raportul indică 11 linii de acțiune pentru „întărirea guvernanței cheltuielilor publice pentru bunuri, servicii și infrastructuri” și cu privire la care „răman multe de făcut”.
În primul rând, este necesară „definirea priorităților la nivel politic într-un context de resurse limitate, regândind și perimetrul administrației publice”. Efectele măsurilor de cheltuieli trebuie apoi monitorizate sistematic, astfel încât să se facă ajustările necesare la alegerile făcute. Procesul de evaluare a cheltuielilor trebuie integrat cu procesul de planificare economico-financiară mai generală (bugetarea de performanță).
Mai presus de toate, în opinia lui Assonime, trebuie realizată o schimbare culturală profundă centrată pe ideea unei administrații publice orientate spre serviciul cetățenilor și al afacerilor. Ca rezultat, resursele trebuie transferate de la back office la front office.
Vizând standarde mai înalte de guvernare, un rol esențial revine managerilor publici care „trebuie să fie recunoscute spații de alegere care să permită gestionarea eficientă a resurselor publice, într-un cadru de transparență asupra proceselor decizionale”.
Un capitol separat se referă la politica de achiziții publice pentru care este necesar să se poată supraveghea fazele premergătoare și următoare atribuirii contractului. Noul sistem de calificare a posturilor de contractare introdus de Codul contractelor publice – subliniază raportul – „constituie o noutate importantă”. Pentru a nu restrânge în mod nejustificat concurența, este esențială utilizarea adecvată a împărțirii în loturi. În ceea ce privește investițiile publice în infrastructură, este necesară depășirea definitivă a logicii intervențiilor „prevăzute” prin concentrarea eforturilor pe proiecte bine definite care vizează urmărirea unor obiective de interes comun clar identificate. Și, în orice caz, „este necesar să se intervină doar atunci când există o defecțiune a pieței și după verificarea faptului că sprijinul public este instrumentul cel mai potrivit”.
Assonime apreciază pozitiv depășirea „Legii Obiective” prin lansarea unei noi etape de planificare ordinară și pe termen lung a lucrărilor, întărirea calității tehnico-economice a inițiativelor. Acum este momentul să punem în aplicare prevederile. Dacă procesul decizional este bine pus la punct, faza de autorizare „ar putea fi mult simplificată și liniară, cu timpi mai rapidi pentru utilizarea lucrărilor și costuri mai mici”. În cele din urmă, un ingredient fundamental al bunei guvernări a AP este sistemul de control care trebuie modernizat și făcut mai organic.
„Faza de limitare a cheltuielilor publice – subliniază Innocenzo Cipolletta – pare în mare măsură încheiată cu reducerile realizate în ultimii ani. Trebuie să înceapă acum o fază de îmbunătățire marcată a calității cheltuielilor, printr-o selecție și îmbunătățire marcată a serviciilor prestate către cetățeni și afaceri”.
Atasamente: Assonime: „Noua guvernare a cheltuielilor publice”
