După istoric acord OPEC, proiectul analiștilor i Prețurile țițeiului sunt foarte aproape de 60 de dolari deja în primul trimestru al anului 2017, dar apoi interesele industriei petroliere de șist din SUA se împletesc cu obiectivele conservatoare ale saudiților pe de o parte și ale rușilor pe de altă parte, iar situația devine mai complicată. Cred că este destul de clar până acum că, dacă nicio țară din Golf nu este deschisă să primească migranți sirieni, care reprezintă un cost social enorm, să nu mai vorbim să fie interesați de o pace stabilă în Orientul Mijlociu și, prin urmare, riscă o prezență stabilă a Occidentului. în zona în care din nou „Jocurile Petrolului” domină conflictele vechi și noi.
Cifrele sunt din păcate cunoscute: 5 ani de război în Siria, 400 de morți și 11 milioane de refugiați împrăștiați în Turcia, Iordania, Irak, Liban și Europa. Nici o singură țară din Golf, unde controlul teritoriului de către monarhiile conducătoare este foarte strâns, nu pare hotărâtă să permită oricui să treacă granițele, punând în pericol zeci de ani de politici sociale măsurate atât în redistribuirea bogăției, dar mai ales în accesarea informațiilor. , mass-media și internetul.
Dacă Izvoarele Arabe erau fuzibilul și ofereau dreptul la o invazie „organizată” a jihadiștilor în Siria, menită să submineze definitiv puterea incomodă a minorității alauite, aflată la comandă din 1966, în aceste țări controlul a fost de fier, precum și costisitor. în unele cazuri, cum ar fi curățarea tulburărilor din Bahrain. Dar tocmai anii 70 sunt o epocă în care, aproape simultan cu ascensiunea alauită, Wahhabismul saudit a părăsit granițele naționale ale țării sale de origine și a venit folosit de SUA a hrani nașterea trupelor rebele in Afganistan iar apoi s-a răspândit rapid înAsia Centrala cu diverse implicații geopolitice și destabilizatoare ale echilibrului etnico-religios al multor țări până atunci pașnice precum Georgia, Crimeea, Uzbekistan, Azerbaidjan...
Un tsunami care avea ca scop, pe lângă implementează o revenire a fundamentalismului religios, de asemenea pedepsirea instanțelor republicane și progresiste din cele mai apropiate țări precum Algeria, Libia, Egiptul și Siria. SUA s-au jucat așadar cu focul ani de zile, convinse că sunt chiar capabile exploatează anumite derivate precum Al Qaeda sau Frăţia Musulmană. Dar, fără a relua o istorie care nu a fost întotdeauna investigată temeinic, pe fondul ideologiilor care au văzut lumea sunnită opuse lumii șiită musulmană, s-au aflat cele două blocuri opuse, SUA și Rusia, față în față, din Războiul de la Suez din 1956 până astăzi, pe terenul devastat de dărâmături siriene.
Bashar Al Assad nu sa plecat în fața dinamicii complicate a riscului de petrol și gaze și astfel țara a fost invadată de rebeli bine înarmați și organizați, iar acum Rusia, Turcia și Iranul, pe de o parte, se confruntă cu armata Brancaleone de vest, pe de altă parte, provoacă țările din Golf conduse de o Arabia Saudită slabă economic, care pentru prima dată. Odată ajunsă în istoria sa recurge la o prezentare în diapozitive pentru a arăta lumii cifre oficiale care uimesc și nu îi convin pe deplin nici pe cei mai pregătiți analiști.Dar pare mai degrabă o încercare de a liniști piața după succesul excepțional al emisiunilor recente de obligațiuni care vor urma altele și că emitentul este solid. De fapt, anunțul concomitent că anul viitor vor emite cel puțin între 10 și 15 miliarde de dolari pe piețele internaționale după vânzarea excepțională a celei mai impresionante obligațiuni emergente din ceva vreme lansată în octombrie pentru 17,5 miliarde de dolari multitranșă la 5,10 și 30 de ani este confirmare.
Planul sever de reformă numit Vision 2030 demonstrează apoi că criza a lovit puternic țările din Golf, care trebuie neapărat să recurgă la finanțare convențională pentru a rambursa și a da ușurare bugetelor publice care prezintă deficite mari și finanțele reduse ale caselor domnitoare. Se vorbește despre o cerință de finanțare conform rapoartelor Standard & Poor's de aproape 600 de miliarde de dolari SUA de acum până în 2020.
Trump cunoaște această situație mai bine decât Obama, mai ales din partea comerțului și a intereselor care i-au caracterizat mereu printre jucătorii din zonă și vor încerca să-l exploateze în favoarea ei, preferând în mod clar să faciliteze nevoile țărilor din Golf decât să fie conforme cu Iranul, și lăsând lui Putin cu Troica Declarației de la Moscova să joace cartea armistițiului militar alături de Turcia și Iran.
Dar mai ales acum preocuparea este de o desfășurare de piese IS care fug din Irak și Siria în Libia, mereu vânând resurse de petrol mână în mână cu rebelii al Nusra. Și astfel politica externă a lui Trump intră din nou în joc alături de singura țară non-islamică din Orientul Mijlociu, Israel, care a fost întotdeauna considerată o avangardă occidentală. Și, de asemenea, din acest motiv, saudiții și țările CCG nu își doresc o pace israeliano-palestiniană stabilă: pentru că nu-i au pe occidentalii bine strămuți în centrul riscului lor petrolier.
Astfel încât Obama a făcut totul pentru a slăbi alianța istorică SUA-Israel, evaluând în lipsa lui de luciditate că, sacrificând Israelul, SUA s-ar fi putut acredita pe deplin cu acele țări care au fost adevărații și singurii conducători ai zonei de 50 de ani. Cu toate acestea, el s-a împiedicat de mania pentru grandoare și dorința de a obține rezultate renunțabile din punct de vedere politic, care fie au condus la extinderea și în Iran și astfel Casa Cărților s-a prăbușit lamentabil pe fondul batjocurilor ayatollahilor și a promisiunilor eșuate încă de la primul anunț istoric al unui presupus acord. asupra nucleară.
2017 va fi un an în care resursele energetice vor fi în centrul atenției investitorilor, pentru că vor acționa ca un punct de cotitură nu doar pentru un flux de noi investiții în sectorul energetic, care în multe cazuri încă pare subevaluat, ci va și vedem drama venezueleană alternând cu speranțe și va întări certitudinile rusești de a conduce o renaștere. Politică și petrol vor rămâne conducătorii de necontestat a unei mari părți a averilor financiare ale anului 2017, ștergând memoria a doi ani caracterizați de petrol la prețuri de echilibru.
