Semestrul Rai nu pare să se încheie în stil: astăzi jurnaliştii catargelor şi reţelelor Rai sunt în grevă pentru a protesta faţă de lipsa unui plan de informare de la Serviciul Public şi pentru lipsa de implicare în alegerile făcute de conducerea de top în ceea ce privește edițiile cut night ale TgR și Rai Sport.
Jocul, însă, este mult mai complex și nu se limitează doar la revendicările sindicale investeste tot perimetrul problemelor Rai cu care vor trebui să se confrunte în viitorul apropiat. În joc sunt în primul rând resursele publicitare care ar putea deveni din ce în ce mai rare (vezi și recentul Decret Legislativ 288 aprobat în urma prevederilor de la Bruxelles pentru adaptarea noului TUSMAR), apoi ratingurile aflate în scădere progresivă și inexorabilă în întreaga audiență de televiziune ( președintele Marinella Soldi a vorbit de aproximativ 2 milioane mai puțin decât anul trecut) și, în sfârșit, în cadrul de reglementare care este pe cale să fie schimbat atât în ceea ce privește cele opt propuneri de reformă a guvernanței aflate în discuție în prezent în Parlament, cât și în ceea ce privește reînnoirea Serviciului. Contractul expiră anul viitor. Toate acestea în contextul finalizării tranziției la DVB-T2 care va trebui începută chiar anul viitor.
Pentru a înțelege sensul acestei inițiative a jurnaliștilor o voi folosi în primul rând, este necesar să facem un pas înapoi și să ne întoarcem cel puțin până în iulie 2018, când a fost înființat anterior Consiliul de Administrație al Viale Mazzini, prezidat de Marcello Foa și CEO Fabrizio Salini. La câteva luni după sosirea lor în fruntea companiei, cei Plan de afaceri 2018-21 cu cele 5 materiale de susținere, dintre care unul a fost „Planul de informare Rai – Anexa 4”. Cele două documente au constituit (și parțial încă sunt) o propunere organică de reînnoire și evoluție a Rai către așa-numitul model de „companie media” în care zona „informațională” a jucat un factor decisiv în a permite Rai să rămână competitivă pe un piata restransa atacata de prezenta de noi operatori/platforme, in continua evolutie tehnologica si un public din ce in ce mai fluid si schimbator in consum si comportament. Este planul industrial că cel de informare nu a avut mare noroc: primul (cum am scris deja și pe FIRSTonline) a fost mai presus de toate la fel de ambițios, pe atât de puțin susținut de resurse adecvate pentru a-l susține și, în plus, a trebuit apoi să se ocupe de sosirea lui. pandemia care a obligat Consiliul să-l suspende în februarie anul trecut. Ulterior, odată cu venirea lui Carlo Fuortes în funcția de CEO, a fost parțial reînviat odată cu adoptarea unui nou model organizațional.
În schimb, planul de informare a avut o cu totul altă soartă, care nu numai că nu a văzut niciodată lumina zilei, dar nu a fost nici măcar subiect de reflecție și dezbatere. O soartă asemănătoare a trăit-o și așa-numitul „plan Verdelli” (de la numele jurnalistului chemat în 2016 de fostul director general Antonio Campo Dall'Orto și numit director al ofertei de informare) care, de îndată ce a realizat dificultăţi în a pune mâna într-un organic şi coordonat cu tot perimetrul informaţional Rai a abandonat terenul şi odată cu el au luat sfârşit toate bunele intenţii ale „redacţiei” şi „companii media”. planul lui Verdelli a avut în vedere: 1) reducerea edițiilor de știri (cum se prevedea, de altfel, prin Contractul de prestări servicii încă în vigoare); 2) definirea precisă a misiunii editoriale a Tg; 3) crearea unei „Salute de știri Italia” care să reunească actualul RaiNews24 și o parte din informațiile regionale; 4) lansarea noului site web „Rai24”.
Pentru a închide cercul, este potrivit să reamintiți unul mișcare de supraveghere din noiembrie 2019, unde Rai este „invitată” să „specifice orele și metodele de integrare a RaiNews24, TGR, Rainews.it și Televideo într-un singur canal multiplatform care funcționează într-un singur Newsroom”. Toate scrisorile moarte au ajuns în uitare.
Și tocmai în acești termeni ajungem la miezul comparației de astăzi unde se înțelege exact lipsa totală a unui proiect organic și aspect inovator al tuturor informațiilor oferite de serviciul public care pleacă de la mastheadurile de televiziune și radio și ajunge pe Web (chiar ieri a fost lansată restylingul editorial și grafic al site-ului). Rainews.it)
Piatra de temelie a acestui sezon fără precedent pentru noul curs al CEO-ului a fost recent plasată într-o audiere în fața Comisiei de Supraveghere, când Fuortes a anunțat surprinzător că începând din primele zile ale lunii ianuarie va tăia ediția de la miezul nopții a TgR (durata 4,5 minute cu un cost de aproximativ 5 milioane și o ascultare medie dintr-un prefix telefonic). Deschide raiul: un cor de proteste din partea celor care au crezut că această inițiativă va atinge echilibre delicate în informațiile regionale și în ceea ce privește locurile de muncă.
Ciocnirea s-a concentrat în ceea ce privește costul/randamentul pe audiență și s-a limitat, deocamdată, doar la edițiile menționate ale TgR și Rai Sport în timp ce nimic nu a fost atins de orice altceva. Atenție: prin „tot restul” înțelegem nu doar publicațiile, ci și noua reorganizare prin „genuri” unde tema „informații” sau „analiza în profunzime” a cărei direcție a fost recent încredințată. Mario Orfeo, fost director al Tg1 și DG Rai, care va trebui acum să sară prin cercuri pentru a-și clarifica clar rolul și responsabilitățile față de ceea ce pot/ar trebui să facă ziarele.
Dar în ce constă? universul diverselor Tg, Gr, RaiNews24, Rai Sport etc și cât „cântăresc” jurnaliștii care lucrează acolo? Din datele aflate în posesia noastră reiese că în cele opt titluri numerele sunt împărțite astfel:
Tg1: 144 jurnalişti din care 29 manageri
Tg2: 139 jurnalişti din care 27 manageri
Tg3: 118 jurnalişti din care 30 manageri
TgR: 766 jurnalişti din care 52 manageri
Gr Radio: 229 jurnalişti din care 42 directori
Stiri Rai: 230 de jurnalisti din care 40 de directori
Parlamentul Rai: 42 de jurnalişti din care 11 directori
Rai Sport: 116 jurnalişti din care 23 manageri
Pentru un total de 1.784 de jurnalişti din care 254 de directori. Costul mediu în 2019 a fost în jur de 143.000 de euro pe cap de locuitor (sursa Rai) în timp ce soldul final al „lumii Rai” pentru Știri în 2018 (ultimele date disponibile) a fost în jur de 320 de milioane (excluzând Rai Sport și Gr).
Să citim o evaluare a lui Francesco Siliato - Studio Frasi asupra datelor prelucrate în ceea ce privește „genul informațional” conform clasificării Nielsen în perioada octombrie-decembrie 2021 asupra totalului „persoanelor fizice”. Cele trei rețele Rai au un public mediu aproximativ 1.072.000 (share 10,4%, 4300 episoade și durata 109.000 minute) față de Mediaset care, în aceeași perioadă a avut 1.091.377 de audiență (share 8,56%, 2.691 episoade și durata 56.242 minute).
În cele din urmă, merită să ne amintim că Rai este singurul serviciu public din Europa unde se difuzează trei știri față de unul din Marea Britanie și Franța și două din Germania.
Concluzie: Jurnaliştii Rai ar putea avea motive întemeiate să susţină că este nevoie de un proiect cuprinzător de reorganizare a tuturor informațiilor oferite de Serviciul Public și că punerea pe rând (oricât de nesemnificativă) poate avea puțină semnificație și puțin impact asupra conturilor Companiei care rămâne în schimb în centrul problemelor. La fel, o chestiune de acest gen nu trebuie să fie rezultatul unor acțiuni care nu sunt rezultatul unei ample dezbateri și al implicării tuturor subiecților sociali și culturali implicați direct, care nu sunt doar jurnaliştii. Pentru noul management al Rai, noul an se prezintă drept „destul de problematic și să spunem un eufemism...”, așa cum a rezumat una dintre sursele noastre calificate din Viale Mazzini, ca să nu mai vorbim că cadrul politic aproape de a intra într-o fază de fibrilație ridicată ar putea face problemele menționate și mai relevante.
