Astăzi, 22 noiembrie, o dată fundamentală are loc în istoria politică a Germaniei: cu exact 19 ani în urmă, în 2005, Angela Merkel a fost aleasă cancelar al Republicii Federale Germania. Prima femeie care a condus guvernul german, alegerea sa nu a reprezentat doar o realizare personală, ci a marcat și o nouă fază națională și internațională pentru Germania, inaugurând o perioadă de stabilitate și progres.
Liderul CDU (Uniunea Creștin Democrată, în germană Uniunea Creștin Democrată din Germania), Merkel a condus Germania din criza financiară și și-a consolidat rolul de pilon economic și politic în Uniunea Europeană. În timpul lui șaisprezece ani de cancelar, s-a confruntat cu mai multe provocări, demonstrând abilități extraordinare de gestionare a situațiilor de urgență și câștigând o reputație de stabilitate și pragmatism.
Angela Merkel nu doar a spart plafonul de sticlă în politica germană, ea a renunțat o moștenire profundă și de neșters, atât în Germania, cât și la nivel internațional, devenind un simbol al leadership-ului modern și avangardist. După ce s-a retras de pe scena politică în 2021, Angela Merkel va prezenta in urmatoarele zile autobiografia lui libertate, care va fi disponibil în librării începând cu 26 noiembrie, publicat la editura Rizzoli. În carte, Merkel rtrece prin viata lui, de la anii petrecuți în Germania de Est până la ascensiunea ei la cârma CDU, relatând cariera ei extraordinară și drumul care a condus-o să devină una dintre cele mai influente personalități politice din lume.
Începuturile: o tânără promisiune a politicii germane
Angela Merkel s-a născut la Hamburg la 17 iulie 1954. Ca tânără, da se mută în Germania de Est, unde întreprinde studii științifice care o vor conduce la absolvent în fizică. Căderea Zidului Berlinului marchează a lui intrarea in politica: în 1990 intră în CDU și a fost numit ministru al Femeii și Tineretului în guvernul de Helmut Kohl. Departe de stereotipuri, Merkel își construiește cariera bazată pe competență și pragmatism. După ce și-a criticat propriul mentor, Kohl, în timpul unui scandal financiar, el a câștigat conducerea partidului în 2000, deschizând calea pentru viitorul său cancelar.
22 noiembrie 2005, Angela Merkel devine prima femeie cancelar
Le Alegerile federale din Germania din 2005, ținute la 18 septembrie, au fost convocate în urma unei moțiuni de către neîncredere orchestrată de cancelar Gerhard Schröder, care avea scopul de a provoca a vot anticipat din cauza dificultăţile coaliţiei sale. Rezultatul a fost extrem de incert: CDU/CSU, condusă de Angela Merkel, a câștigat cu o marjă foarte mică, obținând 35,3% din voturi față de 34,2% din SPD (Partidul Social Democrat) al lui Schröder.
În ciuda așteptărilor la o victorie clară a creștin-democraților, campania electorală a scos în evidență diviziuni interne și gafe, care au redus avantajul CDU/CSU. În cele din urmă, niciun partid nu a obținut o majoritate suficientă pentru a guverna, iar rezultatul a fost a Parlament fragmentat ceea ce a obligat CDU şi SPD să formați o „mare coaliție”.
După săptămâni de negocieri, la 22 noiembrie 2005, cel 22 noiembrie 2005 Angela Merkel este aleasă cancelar, devenind prima femeie care a ocupat acest rol în Germania.
În primul său mandat, Merkel se concentrează asupra reforme economice pentru a depăși stagnarea germană. Printre acestea, revizuirea sistemului de asigurări sociale și a pieței muncii, în scopul reducerii șomajului și relansării competitivității. Pe frontul finanțelor publice, guvernul introduce măsuri de austeritate precum creșterea TVA-ului și reducerea unor subvenții.
În politica externă, Merkel stabilește relații puternice cu parteneri europeni și globali. Prima ei călătorie oficială o duce la Paris, Bruxelles și Londra, subliniind importanțaAlianța franco-germană și rolul central al Germaniei în Uniunea Europeană. Acesta abordează probleme sensibile, cum ar fi tensiunile cu Rusia și relația cu China, demonstrând o abordare diplomatică echilibrată. Merkel se stabilește ca lider pragmatic și hotărât. Primul său mandat a pus bazele unei conduceri care va modela Germania pentru următorii șaisprezece ani, marcând o eră a stabilității politice și economice.
Mandate ulterioare: conducere fără precedent
Angela Merkel are a condus Germania timp de patru mandate consecutive, lăsând o amprentă de neșters în politica țării și pe scena internațională. Acolo conducerea lui s-a remarcat prin gestionarea echilibrată a crizelor globale și prin rolul central al Germaniei în Uniunea Europeană și pe scena mondială.
În primii ei ani ca cancelar, Merkel a făcut-o s-a confruntat cu provocări complexe precum criza refugiaților, tensiunile cu Rusia, războiul din Irak și instabilitatea din Balcani. Cu a abordare pragmatică și abilități extraordinare de mediere, a reușit să mențină un echilibru delicat între interesele europene și cele ale Statelor Unite, consolidarea poziţiei Germaniei ca jucător cheie în deciziile globale.
Merkel s-a remarcat ca mediator în Europa, lucrând la întărirea stabilității economice a continentului și apărarea euro de politici fiscale iresponsabile. Printre cele mai notabile succese ale sale se numără gestionarea crizei financiare din 2008 și a crizei migrației din 2015-2016, când Germania a primit peste 1,2 milioane de refugiați. Acest angajament i-a adus și Premiul Nansen pentru Refugiați în 2022.
Reales în 2009, 2013 și 2017, a continuat să promoveze tranziția energetică și să consolideze rolul Germaniei ca pilon al economiei europene. Datorită pragmatismului și aptitudinilor sale de negociere, Merkel a fost recunoscută ca una dintre cele mai influente personalități politice din lume, ocupând fruntea clasamentului celor mai puternice femei întocmit de Forbes de peste un deceniu.
Al patrulea mandat și rămas bun de la politică:
Angela Merkel a fost aleasă pentru al patrulea mandat consecutiv în 2017, cu o scădere a sprijinului pentru CDU față de alegerile precedente. În 2018, el anunță că nu va candida pentru un al cincilea mandat nici pentru președinția partidului, marcând retragerea sa din politica activă. După alegerile din 2021, Olaf Scholz i-a succedat lui Merkel în funcția de cancelar pe 8 decembrie, punând capăt celor 16 ani de conducere.
În timpul ultimului mandat, Merkel a semnat Tratatul de la Aachen cu Emmanuel Macron, pledând pentru o Europă mai integrată, inclusiv inițiative precum o armată europeană. În 2023, a primit Marea Cruce a Ordinului German pentru Merit, o onoare rezervată figurilor proeminente precum Adenauer și Kohl. Retras din viața publică, Merkel și-a exprimat interesul pentru unul dintre ei revenirea la cariera academică.
Post-Merkel: o Germania în criză
După retragerea lui Merkel de pe scena politică, Germania a intrat în criză. Conducerea lui Olaf Scholz ea nu reușește să repete succesul cancelarului ieșit. Țara este a intrat în recesiune pentru al doilea an consecutiv, PIB-ul înregistrând o scădere de 0,3% în 2023 și 0,2% în 2024. Criza energetică, dependența de exporturi și declinul sectorului auto agravează situația.
La nivel politic, Scholz se luptă să mențină coaliția de guvernare unită și abordări alegeri anticipate din februarie 2025. Neîncrederea crescândă față de clasa conducătoare reflectă o criză de identitate și structurală care ar putea avea repercusiuni asupra întregii zone euro.
