Il 9 ,noiembrie 1989 este o dată care a marcat sfarsitul unei ere. În acea zi, cel zidul Berlinului, simbol al diviziunii ideologice și fizice dintre blocul comunist și lumea occidentală, a căzut sub presiunea unui popor dornic de libertate și unit de speranța unui viitor mai bun. Căderea sa a marcat sfârșitul Războiului Rece, prăbușirea Uniunii Sovietice și începutul unei noi ordini în Europa, culminând cu reunificarea Germaniei.
Astăzi, însă, la 35 de ani de la acea zi fatidică, Germania se trezește de-a face o nouă și neașteptată împărțire, care nu mai este ideologic, ci politic, economic și social. Într-o țară care încă își celebrează unitatea, apar noi fracturi care testează coeziunea naţiunii.
Zidul Berlinului: 28 de ani de diviziune
Zidul Berlinului, ridicat în 1961 în timpul Războiului Rece, nu reprezenta doar o barieră fizică, dar devenit simbolul unei diviziuni ideologice care a durat aproape trei decenii. La 155 de kilometri lungime și 3,6 metri înălțime, zidul era înconjurat de un șanț de șanț, doi pereți de beton armat și o „fâșie a morții” străjuită de turnuri de control, paznici și câini. Berlinul a fost despărțit în două, și odată cu ea întreaga Germanie, un conflict care a provocat suferință și separare familiilor și prietenilor. În ciuda supravegherii foarte intense, aproximativ 5.000 de persoane au reușit să evadeze spre Berlinul de Vest, dar, din păcate, cel puțin 133 de persoane și-au pierdut viața încercând să-l traverseze.
Zidul a devenit centrul unei lupte globale, un simbol al unui conflict care părea destinat să nu se termine niciodată.
Aveau nevoie 28 de ani de diviziune înainte ca zidul să se prăbușească. Ceea ce a declanșat totul a fost o schimbare bruscă în politica de călătorie a Germaniei de Est, în urma unei decizii a Egon Krenz și la o eroare a purtătorului de cuvânt al regimului, Gunter Schabowski, care a anunțat în mod eronat că cetățenii din Est pot trece granița „imediat”, gardienii nu au putut opri entuziasmul oamenilor. Mii de oameni s-au înghesuit la punctele de trecere a frontierei, forțând soldații să le lase să treacă. Știrile au făcut înconjurul lumii și mass-media a documentat scena incredibilă.
La Berlin, printre mulțimea încurajatoare, celebrul violoncelist Mstislav Rostropovici a sunat la Checkpoint Charlie, în timp ce poliția, care aplicase interdicția cu doar câteva ore mai devreme, nu mai era vizibilă. În zilele următoare, mulți au călătorit la Berlin pentru ia fragmente din Zid după cum îmi amintesc, devenind „Mauerspechte” (culpii zidului).
Pentru a sărbători sfârșitul diviziei, la 21 iulie 1990, Roger Waters de Pink Floyd a organizat un concert extraordinar la Berlin, în timp ce cel Reunificarea oficială a Germaniei a avut loc la 3 octombrie din același an, când fostele teritorii RDG s-au alăturat Republicii Federale Germania.
Noile „ziduri”: 35 de ani mai târziu în Germania umbre de noi diviziuni
Dacă zidul Berlinului a fost dărâmat, noi „ziduri” par să se ridice în cadrul societăţii germane. Astăzi, Germania se află de-a face cu noi diviziuni, de data aceasta nu între Est și Vest, dar in cadrul aceleiasi companii. Promisiunile de egalitate economică și socială dintre cele două jumătăți ale țării care au urmat reunificarii nu au fost respectate pe deplin. Deși Berlinul și alte orașe occidentale au prosperat, regiunile fostei Germanii de Est încă se simt marginalizate. Disparitățile economice sunt evidente, iar creșterea în zonele de est rămâne mai lentă decât în orașele mari din Vest.
Fosta Germanie de Est, cândva un bastion socialist, vede acum o sprijin din ce în ce mai mare pentru extrema dreaptă, cu petrecerea Alternativă pentru Germania (AfD) care câștigă teren în aceste regiuni. Alegerile regionale recente din Brandenburg, un Ținut al fostei Germanii de Est, au văzutAfD aproape de primul loc, un semn clar al polarizării politice tot mai mari care subminează unitatea socială și politică a țării.
Diviziunile de astăzi sunt mai subtile, dar nu mai puțin periculoase. Extrema dreaptă, cu retorica ei anti-imigrație și naționalistă, câștigă un sprijin din ce în ce mai mare în zone care au fost cândva sub control sovietic. Tensiunile culturale, dificultățile economice și neîncrederea crescândă față de partidele tradiționale alimentează un climat de incertitudine.
O aniversare care vine în plină criză politică
Aniversarea căderii Zidului vine anul acesta într-o perioadă de criză politică și recesiune a tarii. Cancelarul Olaf Scholz l-a concediat recent pe ministrul Finanțelor, Christian Lindner, punând capăt scurtului e coaliție turbulentă semafor între social-democrați (SPD), verzi și liberali (FDP). Un gest care a exacerbat criza politică în curs și a pus sub semnul întrebării stabilitatea guvernului german. Sfârșitul coaliției ar putea aduce Țară cu noi alegeri deja până la sfârșitul anului 2025, un alt semn al diviziunii politice tot mai mari.
Între timp, creștin-democrații de opoziție (CDU/CSU) și-au intensificat apelurile pentru o moțiune de încredere timpurie în Bundestag, în timp ce extrema dreaptă, AfD, continuă să obțină sprijin.
Lecția trecutului: nevoia de unitate
În 1989, căderea Zidului Berlinului ne-a oferit o viziune a speranței și a unității. Dar Germania de astăzi, deși mai unită fizic, trebuie să facă față noi fracturi că riscă subminează coeziunea socială și politică. Țara trebuie să învețe din lecțiile trecutului și să facă față provocărilor sale interne cu hotărâre, dialog și o viziune comună pentru un viitor mai bun. Adevărata unificare nu se măsoară doar prin îndepărtarea zidurilor fizice, ci și prin depășirea barierelor ideologice și sociale care încă separă cetățenii săi.
