Un ghid pentru a te orienta in dezbaterea pe subiect, pentru a intelege in ce consta de fapt asa-zisul revoluție digitală, despre cum ar trebui plasat în perspectiva pe termen lung a istoriei omenirii și, mai ales, să cunoaștem mai îndeaproape AI – inteligența artificială – și valoarea datelor. Așa definește Andrea Prencipe, rectorul Universității Luiss Cartea lui Nicholas Hagar, profesor de etică la MIT.
Un text care cu siguranță se dovedește a fi orice decât o lectură evidentă pe tema revoluției digitale care afectează lumea contemporană dar a cărei călătorie va determina care va fi viitorul apropiat și îndepărtat al întregii planete.
Revoluția digitală transformă viețile oamenilor. O mare parte din tulburările cauzate de Revoluția Industrială s-au datorat automatizării puterii musculare. Cu toate acestea, revoluția digitală, subliniază Agar, automatizează munca mentală umană. Prin urmare, reprezintă o amenințare pentru ocupațiile al căror conținut intelectual este ridicat, adică acele ocupații care necesită de obicei ani lungi de studiu și plătesc salarii mari.
Progresele în inteligența artificială par să conducă la o pulverizare progresivă a agenției umane. Se pare cu adevărat că va trebui să ne confruntăm cu un viitor în care controlul asupra societăților și asupra vieților umane va fi cedat tot mai mult și inexorabil tehnologiilor digitale „cu puteri de decizie net superioare”.
Hagar crede că bărbații, în general, au tendința de a presupune că lucrurile vor continua exact așa cum o fac acum. Tindem să subestimăm amenințarea la adresa agenției umane – agentie umana - de către mașini. Acest lucru se întâmplă și pentru că multe dintre inteligența artificială de astăzi nu par să reprezinte o amenințare reală la locul nostru de muncă. Procedând astfel, însă, este ignorată rata rapidă de îmbunătățire pe care o au în termeni absoluti și în comparație cu cea umană.
Bărbații manifestă așadar o prejudecată față de capacitățile mașinilor viitoare și, în paralel, o viziune alterată asupra abilităților umane reale. Hagar susține acest lucru părtinire în favoarea fiinţelor umane este la fel de insuportabilă ca geocentrismul precopernican.
Scopul pe care l-a stabilit Hagar atunci când a scris eseul Nu fi o mașinărie este să descrie ce trebuie făcut pentru a proteja agenția umană în era digitală. Apărarea contribuției umane cu siguranță nu înseamnă respingerea minunilor tehnologice pe care le-a adus Revoluția Digitală, ci va necesita luarea în considerare atentă a domeniilor activității umane pe care le vom ceda mașinilor.
Societățile care vor ieși din Revoluția Digitală ar trebui să fie structurate în jurul a ceea ce Agar numește economii socio-digitale.
Principala valoare a economiei digitale este eficiența.
Principala valoare a economiei sociale este umanitatea.
Într-o economie socială complet extinsă, ar trebui să fim liberi să alegem munca pe care dorim să o facem. Acest tip de economie, pentru autor, ar putea fi un răspuns la unul dintre relele tipice epocii noastre: izolarea socială.
Deposedați de posturile de muncă bazate pe eficiență, ar trebui să fim așadar liberi să ne dedicăm „noilor tipuri de muncă care să răspundă nevoilor sociale ale ființelor umane”. Joburi pe care va trebui să le putem inventa și noi de la zero pentru că, după toate probabilitățile, „dacă nu le creăm, acele sarcini nu vor exista”.
Unii susțin că ar trebui să răspundem la progresele digitale oferind bărbaților un venit de bază universal. Dar pentru Agar, fără lipiciul social al muncii, ar trebui găsită o altă modalitate de a împiedica societățile noastre să se despartă în subcomunități definite de etnie, apartenență religioasă și alte caracteristici apreciabile din punct de vedere social. Când lucrăm împreună, într-un fel, depășim granițele dintre rasă, religie, gen și abilitate. Agar definește munca drept lipiciul social care ajută la transformarea străinilor în societăți coezive care au încredere unul în altul. Cu toate acestea, atunci când susține regula muncii, Agar o face pe concepte care depășesc multe dintre formele pe care le ia munca în aceste vremuri de incertitudine economică. Într-adevăr, el crede asta „O mare parte din munca de astăzi este nesatisfăcătoare”.
Un alt context în care trebuie să lucrezi cu ceilalți pentru a obține rezultate și succes este sportul.
Alte viziuni asupra viitorului văd toată bogăția generată de mașinile digitale în mâinile celor puțini care le dețin.
Viziunea lui Agar asupra viitorului ar fi o Eră Digitală în care vom fi înconjurați de tehnologii digitale fabuloase dar totuși ne vom putea bucura de existențe sociale intens.
Atât în cazul schimbărilor climatice, cât și al amenințării la adresa agenției umane din cauza Revoluției Digitale, recompensele pentru succes și penalitățile pentru eșec sunt atât de mari încât suntem forțați să facem cele mai mari eforturi.
Autorul revine de mai multe ori tema datelor, care trebuie considerată drept adevărata formă de bogăție care distinge Revoluția Digitală: „Renunțăm la controlul datelor noastre către Google, Facebook și 23andMe, la fel cum fermierii texani de la începutul secolului al XX-lea erau fericiți să accepte sume infime de bani în schimbul dreptului altora de a-și cerceta pământul pentru petrol, inutil pentru activitatea lor ca fermieri sau fermieri”. În schimb, aceste date sunt noul aur care pare să dicteze regulile „bursei digitale”.
De asemenea, s-ar putea alege să nu realizăm idealul economiei socio-digitale, comentează Agar, și să continuăm să considerăm tehnologiile ca influențe de principiu asupra experienței umane colective, dar atunci ar trebui să ne așteptăm sau să ne temem de un viitor dezumanizat, dominat în toate privințele din valoarea eficienței. O adevărată alegere de extincție programată cu conștientizare, după ce a optat în mod deliberat să „renunțe la ocupațiile noastre la versiunile robotice și mai bune ale noastre”.
La urma urmei, într-o lume în care există Mașini sa fii stapan, riscăm cu adevărat să devenim un fel de noi gladiatori, iar Prince din prefața cărții Agar se întreabă dacă vom ajunge să depindem de „un împărat-algoritm care ne va decide viața și moartea cu degetul în jos”.
Gladiatori au făcut apel la picioarele de împărați, dar pare cu adevărat dificil să te poți baza pe un asemenea sentiment uman atunci când ai de-a face cu mașini. Și el este de acord cu autorul că „a păstra umanitatea chiar și în era digitală, sau cel puțin a o face mai umană, poate fi atunci singura cale de ieșire din această aparentă fundătură”.
Bibliografia di referință
Nicholas Hagar, Nu fi o mașinărie. Cum să rămânem uman în era digitală, Luiss University Press, Roma, 2020. Traducere de Anna Bissanti din textul original în limba engleză Cum să fii om în economia digitală, MIT Press (Massachusetts Institute of Technology Press), Statele Unite ale Americii, 2019. Ediție italiană cu o prefață de Andrea Prencipe.
