În timp ce dezbaterea privind legea bugetului 2017 este aprinsă, poate fi utilă observarea stării de sănătate a unor sectoare productive care reprezintă un indicator valid pentru înțelegerea evoluției economiei reale. Printre acestea, prin caracteristici și extindere, se numără și cea de Restaurante: doar gândește-te că în fiecare zi, în Italia, cam 11 milioane de oameni mănâncă afară și că singurul catering colectiv (în special școli și spitale) produce a cifră de afaceri anuală de peste 4 miliarde de euro.
Manevra propusă de Executiv are drept scop deschis să ofere un șoc sistemului italian prin concentrarea pe investiții și sprijin pentru consum. Dar ce alegeri pot ajuta cel mai bine la realizarea concretă a acestor obiective? Din „Ristorazione 2016” – expoziția-conferința care a avut loc la Milano în ultimele zile – au apărut câteva idei care ajută la răspunsul la această întrebare. Această inițiativă – promovată de lunar „Ristorando”, revista regizată de Antonio Savoia care urmărește de peste douăzeci de ani afacerea restaurantelor sub toate aspectele (comercial, colectiv, lanț) – a ajuns la a noua ediție.
La numirea din acest an, „Ristorando” a dat naștere unei discuții deosebit de ample, cu intervenția a peste o sută de vorbitori printre care politicieni, economiști, manageri publici și operatori din sector.
Rezultatul a fost un scenariu care poate fi rezumat după cum urmează:
- consumul de alimente a suferit o contracție bruscă în cei mai acuți ani de criză: între 2007 și 2015 peste 18 miliarde euro la valori constante conform unei elaborări realizate, pe date Istat, de Centrul de Studii al Federației instituțiilor publice (Fipe);
- operatorii de catering dețineau (mai bine în sectorul comercial, cu mai multe dificultăți în segmentul cantinei) doar datorită tendinței, deocamdată consolidată și în Italia, de a mutați consumul de alimente departe de casă (în douăzeci de ani creșterea procentuală relativă a fost de peste opt puncte);
- in orice caz cheltuielile gospodăriei în acest domeniu, în ciuda redresării înregistrate în ultimii trei ani, aceasta rămâne în mare măsură mai mică, în termeni reali, decât cea înregistrată în 2007, adică înainte de explozia crizei.
„Cererea este slabă”, notează Luciano Sbraga, directorul Centrului de Studii Fipe, „dar cel puțin astăzi există. Cu toate acestea, îngrijorează semnele de recuperare pierd din intensitate comparativ cu lunile precedente”.
De altfel, în companiile de catering, climatul de încredere (și este a doua oară din 2007) revine în zona pozitivă, dar indicele care îl măsoară este cu 5 puncte procentuale mai mic decât maximul atins la doar un an. Pentru a da un impuls decisiv redresării, prin urmare, nu este suficient să ne uităm doar la cerere. „O problemă este dată și de profilul ofertei”, recunoaște Sbraga.
Aceasta provine astăzi dintr-un sector de dimensiuni semnificative (unitățile publice contează 260 de mii de companii, un milion de angajați și 40 de miliarde de valoare adăugată) împovărat, însă, de multe puncte critice care pot fi rezumate în formula: multe companii, mulți angajați, puțină productivitate.
Prin urmare, este de înfruntat o provocare care îi privește în primul rând pe operatori, dar succesul acesteia depinde și de direcția generală a politicii economice. În orice caz, alegând catering-ul ca observator, se poate concluziona că modul de o ieșire completă din criză apare încă departe.
