Garanția contributivă la pensie si major flexibilitate de ieșire pentru a proteja tinerii lucrători de astăzi în viitor. Este ceea ce se discută în dezbaterea despre așa-numita „fază a doua” a reformei pensiilor. Confruntarea dintre ministrul Muncii Giuliano Poletti și secretarii generali ai CGIL, CISL și UIL a început odată cu numirea din 22 februarie trecută și va prinde viață la următoarea întâlnire, pe 23 martie. Nimeni nu crede în posibilitatea încheierii negocierilor în ultima parte a acestei legislaturi, dar în lunile următoare ar putea fi încă puse bazele unui viitor acord.
Totul începe de laultimul acord între guvern și sindicate în materie de securitate socială, cel semnat pe 28 septembrie trecut cu privire la modificările introduse cu legea bugetului 2017 (de la Albină la Albină socială, de la al XIV-lea până la cumularea liberă a contribuțiilor, trecând prin muncitori timpurii e muncă obositoare).
În acel document, în paragraful „FAZA II”, executivul și partenerii sociali „se angajează să continue discuția pentru definirea unor măsuri ulterioare de reformă a sistemului de calcul al contribuțiilor, pentru a-l face mai echitabil și mai flexibil, pentru a face față tema adecvării pensiilor pentru tinerii lucrători cu venituri mici și discontinue și să încurajeze dezvoltarea economiilor în pensiile suplimentare, menținând sustenabilitatea financiară și relația corectă între generații inerente metodei contributive”.
La nivel operațional, acordul conține opt intervenții posibile de reformă a contribuțiilor, sistemul de calcul al pensiilor (mai puțin favorabil decât salariul) introdus de reforma Fornero pentru cei care au început să lucreze după 1995.
În special, textul vorbește despre posibilitatea de «evaluare a introducerii a garantarea pensiei contributive legate de anii de cotizare și de vârsta de plecare, pentru a garanta adecvarea pensiilor medii-scazute”, adică cele ale multor tineri din ziua de azi, adesea precari dacă nu șomeri sau legați de sistemul de bonuri, cu contribuții mici și discontinue.
Pe această problemă, la Cameră a fost depusă un proiect de semnătură pentru trei ani Marialuisa Gnecchi e Cesare Damiano (Pd) să se introducă o „pensie de bază finanțată prin impozitare generală, în valoare de 442 euro (care poate fi reevaluată conform prevederilor în vigoare privind indemnizația socială actuală), suplimentară față de cea acumulată de lucrător, fie că este salariat, independent sau semisubordonat. Această pensie este recunoscută lucrătorilor de sex masculin și feminin la împlinirea vârstei de șaizeci și cinci de ani, cu condiția să fi plătit cel puțin 15 ani de contribuții efective. Începând de la intrarea în vigoare a legii, cuantumul pensiei se recunoaște pro rata la cota de o cincisprezece pe an pentru a ajunge la capacitate maximă după cincisprezece ani”. Măsura „răspunde necesității de a acorda sprijin concret pentru viitoarele pensii care vor fi plătite doar cu sistemul contributiv și pentru care nu se mai prevede integrarea în salariul minim”.
În 2009 și fostul deputat Pdl Giuliano Cazzola acesta prezentase Parlamentului o propunere de reformare a sistemului de asigurări sociale care prevedea, printre altele, o delegare la guvern pentru introducerea unei pensii de bază. Tratamentul ar fi „finanțat prin fiscalitatea generală – se arată în text – pe bază universală și menit să garanteze, chiar dacă prin prezența și maturizarea anumitor cerințe, tuturor cetățenilor în vârstă beneficii minime adecvate nevoilor vieții lor”. Pensia de bază s-ar adăuga la cea calculată prin metoda contributivă „pentru a asigura, în special persoanelor cu venituri și capacitate contributivă mai reduse, plăți de pensie obligatorie globale și brută de cel puțin 60 la sută din salariul de referință”.
Dar pensia de garantare (sau de bază) nu este singurul subiect în discuție. Revenind la acordul din septembrie, guvernul și sindicatele își propun și „favorizarea o mai mare flexibilitate la ieșire în cadrul sistemului contributiv, și cu o revizuire a cerinței nivelului minim al sumei pentru accesul la pensionare anticipată”.
Din nou conform regulilor introduse de reforma Fornero, cei care au intrat în lumea muncii după 1995 se vor putea pensiona cu trei ani mai devreme decât vârsta stabilită pentru pensie (deci la 63 de ani și 7 luni) doar dacă vor fi acumulat la cel puțin 20 de ani de contribuții și, mai ales, o pensie egală cu cel puțin 2,8 ori alocația socială. Aproximativ 1.250 de euro pe lună: o cifră destul de substanțială după standardele viitoarelor pensii.
Dacă nimic nu se schimbă, așadar, în câțiva ani, pensionarea anticipată va fi acordată doar claselor mijlocii superioare, adică lucrătorilor care au beneficiat de salarii semnificative pe parcursul carierei. Dar dacă, la finalul negocierilor guvern-sindicate, s-ar decide scăderea pragului la 1,5 ori alocația socială (672 de euro pe lună), mult mai mulți lucrători s-ar putea bucura de o mai mare flexibilitate la plecare.
În contextul reformei pensiilor pentru tineri, posibilitatea introducerii de noi criterii pentru ajustarea pensiilor la speranța de viață, „recunoscând – după cum spunea Poletti – că nu toți muncitorii și locurile de muncă sunt la fel”.
În sfârșit, ar putea exista și „intervenții privind pensiile suplimentare - continuă textul acordului din septembrie - care vizează relansarea calității de membru, încurajarea investițiilor fondurilor de pensii în economia reală și egalizarea impozitării pensiilor suplimentare pentru angajații publici la nivel privat. indivizii.
