„Independența este uneori o valoare incomodă – spune el – dar îți garantez că cu cât o practici mai mult, cu atât ești mai puțin dispus să faci fără ea”. Așa spune Dario Tosetti, promotor al Valoarea Tosetti, unul dintre cele mai importante family office-uri europene pe care le conduce de la biroul din Corso Marconi 10, din Torino, care a fost locul de muncă al lui Avvocato Agnelli timp de decenii. Tosetti, un fost mare talent de la Juventus care la un moment dat și-a ales studiile în loc de mijlocul terenului, este un apărător intransigent al formulei „pure” a family office-ului, structură care trebuie să se bazeze doar pe onorariile plătite de clienți, fără nicio implicare cu comisioane de plasament sau alte „colaborări” plătite cu alte realități financiare. Datorită respectului riguros al acestor garduri Tosetti administrează în prezent peste 5 miliarde de active pentru o sută de familii foarte bogate cărora le oferă asistență completă, nu doar financiară.
Dar Tosetti Value, întărit de un centru de studii cu 22 de persoane care să monitorizeze produsele și să facă alegeri argumentate, nu renunță, mai mult din capriciu decât din interes, la încercarea de a dezvolta cultura financiară a țării reale, alcătuită nu. numai a celor bogați, ci a milioane de economisitori care se bazează pe economii gestionate pentru a-și face banii să funcționeze. Astfel a luat naștere Observatorul care revizuiește performanța (și, de asemenea, costurile) tuturor Produse OPCVM distribuit în cel puțin o țară europeană, clasificat fond pe termen lung, active și pasive gestionate de primele 250 de companii bazate pe active care, cu fiecare număr (este publicat de Il Sole 24 Ore) își rezervă surprize și jena în sistemul nostru înfloritor.
Încă o dată analiza arată că Fondurile europene produc mai mult decât cele italiene: 4,3% față de 2%, cu viteza mai mult decat dubla. Motivul? În primul rând ponderea comisiilor de gestiune, a cheltuielilor bancare custode, a costurilor de audit, a oricăror alte costuri fixe în favoarea societății de administrare. O povară structurală care cântărește în medie cu 1,45% pe an pentru principalele case italiene față de 0,97% pentru primele 30 de companii europene.
Desigur, mixul diferit de produse oferite publicului ajută la explicarea diferenței. Pe care se pot baza managerii internaționali economii de scară mai mari cu recurgerea extinsă la fonduri pasive (mai ieftine) și mai puțin recurgerea la fonduri alternative (flexibile, rentabilitate totală etc.) care sunt mai ușor de plasat comercial, dar care costă mai mult. Adevărata diferență constă însă în comisioane. După cum se precizează într-un comentariu al Centro Studi, „costul „față” al produsului include în mod necorespunzător costurile suportate de investitor pentru consultanța primită pentru abonamentul respectivului produs”.
Intr-adevar exista un cost ascuns, necunoscut de către abonat, legată de plasarea produsului și care afectează valoarea investiției an de an. Cercetarea, bazată pe ianuarie 2018, constată că în această perioadă de timp sunt cazuri în care costurile fixe au scăzut până la 7,56% din fondurile italiene a performanței. Pe scurt, un fel de taxă „opacă” percepută de la economisitor asupra căreia merită să facem lumină în numele transparenței.
