Cheltuielile publice: o comparație europeană
Revizuirea cheltuielilor publice din Italia a fost, din punct de vedere istoric, subiect de dezbatere. În ultimii ani și-a recăpătat puterea ca urmare a dificultăților prin care trec economia și finanțele publice italiene. Partidele sociale și politice, opinia publică și mediul academic sunt împărțiți în ceea ce privește abordarea de urmat, preferând o soluție mai expansivă sau mai restrictivă în funcție de abordarea teoretică.
Comparația europeană ne permite să tragem o primă concluzie cu privire la cazul italian. Pe de o parte, nivelul cheltuielilor publice îl urmează în mare măsură pe cel al celorlalte economii europene. Din punct de vedere al compoziției, pe de altă parte, prezintă câteva particularități evidente: se distinge o divergență a valorilor cheltuielilor cu dobânzile (aproximativ dublu față de principalele economii europene) și valoarea ridicată a cheltuielilor cu pensiile. În special, acesta din urmă pare să fie cu aproximativ 3,5 puncte procentuale din PIB mai mare decât media europeană și în creștere față de diferența de 1,5 pp în 1995. În ceea ce privește cheltuielile administrațiilor publice italiene individuale, se remarcă o tendință transversală de a reducerea cheltuielilor de capital în favoarea cheltuielilor curente. De altfel, între 2008 și 2015, în timp ce investițiile publice în termeni reali au scăzut cu 30% (cu un vârf în municipii, unde au scăzut cu 32%), cheltuielile curente primare au crescut cu 1,6%.
Evoluția raportului datorie/PIB și contribuția autorităților locale
Necesitatea de a conduce politici fiscale riguroase a fost dictată de-a lungul anilor de un stoc de datorie publică care în valoare absolută nu are egal în Europa și, în raport cu PIB, este al doilea după cel al Greciei. Articolul analizează dinamica raportului datorie/PIB cu un accent deosebit pe anii crizei, evidențiind contribuția autorităților locale la politicile de consolidare bugetară. În special, în 2016, Administrațiile Locale au contribuit la realizarea soldului primar național cu 27,5% deși au reprezentat doar 4% din totalul datoriei publice. Această consolidare a avut inevitabil un impact asupra cheltuielilor de investiții, unul dintre cele mai productive elemente ale cheltuielilor publice.
În variația datorie/PIB între 2008 și 2016, creșterea este tocmai elementul care lipsea. Contribuția pozitivă a excedentelor primare, de fapt, a fost mai mult decât compensată de efectul comun al dinamicii ratelor dobânzilor și al creșterii nominale scăzute a PIB-ului. În cele din urmă, studiul a comparat scenarii alternative pentru evoluția raportului datorie/PIB, având în vedere politici mai expansive pe partea investițiilor publice locale. În special, dacă autorităților locale ar fi fost permise să „cheltuiască” excedentul primar acumulat pe noi investiții, raportul datorie/PIB ar fi putut fi redus cu aproximativ 4 puncte procentuale în 2016.
Finanțarea investițiilor în sistemul integrat de apă
Sistemul integrat de apă (SII) italian suferă de deficiențe de infrastructură importante. Ca să menționăm doar câteva date: în 2016, 35% din apa introdusă în rețea nu a ajuns la utilizatorii finali și 22% din conducte au o vechime de peste 50 de ani, față de o durată medie de viață de aproximativ 40 de ani. Un necesar de investiții estimat la 25,3 miliarde de euro este estimat pentru a acoperi nevoile de modernizare. În ciuda pașilor semnificativi înainte făcuți în ultimii ani – precum înființarea unei autorități independente specifice (AEEGSI) și introducerea unor scheme de reglementare care să permită ajustări ale tarifelor în conformitate cu investițiile realizate – diversificarea surselor de finanțare a investițiilor rămâne un punct fundamental pentru favorizează adaptarea progresivă a performanței sectorului de apă la standardele europene.
Investiții în rețele de nouă generație.
Rolul crucial al administrațiilor teritoriale
În sectorul broadband și ultra-broadband, sunt necesare investiții uriașe în rețele digitale de mare viteză și de mare capacitate, pentru a reduce decalajul digital care încă ne îndepărtează de majoritatea țărilor europene. Planul de Guvernare a obținut deja primele rezultate pozitive. Investițiile private doar în perioada de doi ani 2015-2016 au crescut cu 32%; intervenția publică a garantat și resurse financiare suplimentare în așa-numitele zone de eșec al pieței. În acest context, administrațiile locale pot juca un rol fundamental, favorizând reducerea timpilor birocratici, promovând parteneriatele public-privat și valorificând la maximum instrumentele financiare naționale și oportunitățile de finanțare oferite de Uniunea Europeană.
Pentru a descărca și a citi Raportul complet și interesant, deschide atasamentul.
Anexe: Cdp Finanțe Locale - Raport 3/2017
