Lentoarea în deciziile instituțiilor europene. Sau chiar mai mult pierderea credibilității, mai degrabă politică decât financiară, a Italiei care riscă să frustreze o călătorie eroică de a rămâne cuplată de trenul european. „După calculele mele – explică profesorul Alberto Quadrio Curzio, rectorul de Științe Politice la Universitatea Catolică din Milano – între 2009 și 2014 sacrificiile Italiei pentru atingerea obiectivului de echilibrare și revenire la parametrii deficit/PIB se vor ridica la 250 de miliarde: o figură respectabilă”. Cu siguranță, dar nici măcar un program atât de solicitant nu pare capabil să liniștească piețele. Într-adevăr, în acest moment, chiar și un pro-european convins precum Quadrio Curzio este nevoit să pună înapoi în sertar proiectul de euroobligațiuni la care a lucrat de mult timp. „Dar va fi necesar să-l scoatem cât mai repede – precizează el – când condițiile o vor permite”.
Primul pas, domnule profesor, constă în depășirea obstacolului din limitele fondului de salvare. Numirea se face cu votul Parlamentului Germaniei. Și apoi?
„Ideea mea a fost că ar fi trebuit să se facă încă un pas în urmă cu ceva timp pentru a începe funcționarea fondului. Din ceea ce reiese din Buletinul BCE, au fost utilizate până în prezent 13 miliarde din 220. Mai mult decât atât, regulamentul care permite fondului să intervină pe piaţa obligaţiunilor de stat, atât primară, cât şi secundară, nu a fost încă întocmit. Această lentoare în luarea deciziilor și în executarea operațiunilor hotărâte a lăsat spațiu amplu pentru speculații care consideră că poate miza profitabil pe perspectiva incapacității de plată a unei țări”.
Atunci sunt mecanismele decizionale ale UE principalul vinovat?
„Nu ar fi fost greu să intervenim cu succes în Grecia, care reprezintă 2,5% din PIB-ul Uniunii. Acum, odată ce contagiunea a avut loc, situația s-a schimbat.
În opinia dumneavoastră, care este mecanismul care a declanșat atenția către Italia?
„Nu cred că perspectiva negativă a unei agenții de rating a fost factorul determinant. Cred, dacă este ceva, că, după amânarea Eurolandului, speculațiile au decis că era timpul să se îndrepte atenția către un obiectiv mai mare. Tulburările politicii interne de la sfârșitul lunii iulie până la sfârșitul lunii august au făcut restul”.
Atunci nu este vina manevrelor?
„Nu cred că slăbiciunea măsurilor anunțate are vreo legătură cu asta, care, până la urmă, nu este deloc slabă. Potrivit relatărilor mele, într-adevăr, Italia s-a angajat la măsuri senzaționale: între 2009 și 2014, între reduceri și noi taxe, Italia va economisi 250 de miliarde. O cifră uriașă”.
Va fi suficient?
„Un excedent primar de 6% este de așteptat la sfârșitul ciclului în următorul DPEF. Un rezultat grozav atâta timp cât dobânda la serviciul datoriei nu se ridică la 10%. Credibilitatea țării va conta foarte mult”.
Cât de mult pentru credibilitate?
„Pot spune că, în perioada premergătoare euro, un coleg din Europa de Nord, nu-mi amintesc dacă olandeză sau germană, mi-a spus că cel puțin jumătate din reducerea spread-ului dintre ratele italiene și cele germane era legată la hotărârea cu care Romano Prodi și Carlo Azeglio Ciampi au urmărit acel obiectiv. Eurotaxa inclusa. Este un exemplu iluminator al valorii pe care o poate avea credibilitatea”.
Dar de data aceasta o taxă în euro nu va fi suficientă...
"Sunt de acord. Dar aici trece dincolo de domeniul economiei”.
Va ajuta să lovești în China?
„Poate face multe, chiar dacă nu ar trebui să ne amăgim că ajutorul extern poate înlocui angajamentul nostru. Dar, dincolo de ajutorul financiar, ne poate arăta exemplul unei clase conducătoare care știe să-și stabilească obiectivele care contează cu adevărat în lumea de azi și de mâine. China are la dispoziție resurse financiare, dar și o strategie în materie de materii prime și, unic în lume, un lanț de producție care acoperă întreaga industrie, de la cele mai sărace tehnologii pe care au grijă să nu le abandoneze, până la hi-tech-ul în care fac procese uriașe. Dar, mai presus de toate, au o viziune adecvată. Am ascultat recent un discurs al unui viceministru de la Beijing: următorul nostru obiectiv, a spus el, este să scoatem 1 miliarde de săraci din sărăcie”.
