„2017 a fost al zecelea an al crizei construcțiilor, în ciuda creșterii vizibile a resurselor puse la dispoziție de ultimele două guverne.” Este ceea ce a fost afirmat de Gabriele Buia, președintele Ance, Asociația Națională a Constructorilor, și confirmat de fapte: o creștere a angajamentelor de cheltuieli pentru lucrări publice egală cu 23% în ultimul an și o scădere a cheltuielilor reale cu 3%.
Prin urmare fondurile sunt acolo, dar nu se pot concretiza iar acest lucru reiese clar din campania împotriva întârzierilor infrastructurii naționale în care este activă asociația. Pe site unblockcantieri.it există, de asemenea, douăzeci de rapoarte de întârzieri pe zi.
Pentru Reed problema constă în noul cod de achiziții unde procedurile de licitație ar fi fost grav împovărate de noile obligații, până la punctul în care comisarii preferă să le evite pentru a nu suporta riscul unor penalități grele. Într-adevăr, sistemul s-a schimbat considerabil.
În prezent, administrația publică trebuie să prezinte planuri executive mult mai detaliate decât până acum și trebuie să judece contractanții pe baza unor parametri care depășesc simplul preț de ofertă. Ca răspuns la aceste prevederi, birourile contractante ar trebui reduse, să se adune în câteva unități mari și să lucreze la eficiență.
Nu Municipalitățile s-ar părea că nu sunt pregătiți pentru o astfel de schimbare: resursele umane lipsesc și tehnicile nu răspund în mod adecvat gradului de dificultate prezentat de astfel de proiecte.
În timp ce pe de o parte procedura, cu soluții și dispute, ar putea fi oneroasă, pe de altă parte există o lipsă de competență adecvată pentru a o duce mai departe. Cu alte cuvinte, dacă lucrările se opresc, s-ar putea să fie pentru că nu există nimeni care să fie capabil să le proiecteze efectiv.
Sunt cine, cum Raffaele Cantone, președintele Autorității Naționale Anticorupție, consideră că problema nu stă în noile reguli, ci în incapacitatea de a le aplica.
