Non-violența: „Împărăția lui Dumnezeu este în tine” de Tolstoi este textul fundamental al doctrinei pacifiste. O nouă ediție este în librărie

Împărăția lui Dumnezeu este în tine poate fi considerată textul fundamental al doctrinei non-violenţei. Vine la sfârșitul unei lungi călătorii meditative care a fost urmată de convertirea religioasă a lui Tolstoi timp în care scriitorul a pus la îndoială radical secole de teologie și interpretare a creștinismului.

Cartea poate fi considerată și închiderea teoretică a Războiului și Păcii. La finalul romanului Pierre Bezuhov, un personaj total tolstoian care a trăit ororile războiului și a ieșit adânc schimbat si maturizat, fatidica întrebare Cernîșevskiană a „Ce e de făcut acum?".

Împărăția lui Dumnezeu este în tine și, de asemenea, lucrările unei matrice similare constituie răspunsul. Și aceasta este non-violență.

Respingerea ortodoxiei

Împărăția lui Dumnezeu este în tine au trecut câteva zile descărcabil și disponibil în toate librăriile în diferite formate (qui pe Amazon) într-unul singur editie in sfarsit lizibila pentru cititorul de azi. În acest moment nu a fost più în "ediție de fraţii Bocca din 1894 cu traducerea lui Sophia Behr aprobat de Tolstoi, dar fără prea multă convingere.

Această aprobare a îmbălsămat cumva ediția italiană. De fapt, Tolstoi a citit textul „să exerseze limba italiană” și a observat în el „un număr teribil de mare de lungimi”.

Toate ediţiile ulterioare a cărții în Italia, chiar și cea mai recentă, reproduce Traducerea lui Behr. Chiar și comunitățile tolstoiene de astăzi se referă la acest „text sacru”, chiar dacă Tolstoi nu a apreciat sau autorizat niciodată vreo ortodoxie cu privire la gândirea sa.

Scriitorul a considerat că comunele care i-au purtat numele sunt puțin peste șapte și nu a vizitat niciodată una dintre ele. Nu-i plăcea să fie profesor, era în esență un anarhist libertar.

Având în vedere această natură a lui Tolstoi și fără a începe o nouă traducere, care ar fi extrem de necesară, theeditorul goWare a "tradus" proza ​​secolului al XIX-lea în italiană contemporană plin de „prelungire” de către Behr, sperând să nu fi făcut violență instalarea acelei lucrări autorizate de Tolstoi.

Nu tocmai o operațiune filologică, ci una care dă roade în sfârșit lizibil un text fundamental să înțeleagă geneza teoretică a unei tendințe importante în gândirea și acțiunea mișcărilor pacifiste și non-violente contemporane.

Esența cărții

Pentru Tolstoi singurul principiul organizator al lumii este iubirea iar iubirea exclude violența a priori și presupune, în schimb, nerezistența la rău, chiar iubirea pentru cine o pune în acțiune.

Din acest principiu distila Tolstoi Predica de pe munte din Evanghelia lui Matei. Din acest text și din prolog din Evanghelia lui Ioan, văzută casingurul fundament al creștinismului din care Biserica l-a îndepărtat, se conturează acolo Filosofia lui Tolstoi și viziunea asupra lumii care îşi are pivotul în non-violenţă şi fraternitate universală.

Cum poate deveni realitate această viziune pacificată și unison asupra lumii pe care Tolstoi o numește „Împărăția lui Dumnezeu”? Cu o revoluție politică sau socială? Cu acțiunea unei mișcări religioase? Cu legea? Cu o instituție supranațională? Cu o catastrofă ecologică?

Nu, cu nimic din toate astea.

„Împărăția lui Dumnezeu nu vine ca atragere a ochilor; nici nu se va spune: „Aici este”, sau „acolo este”. Pentru că împărăția lui Dumnezeu este în tine. [unele traduceri îl redau ca „printre voi”]. (Lc 17, 20-21).

Aceasta este încheierea cărții de mai sus, al cărei titlu derivă din Evanghelia după Luca.

Suntem încântați să oferim cititorilor noștri a extras din introducere la cartea de Stefano Garzonio, profesor de studii slave la Universitatea din Pisa, fost președinte al Asociației Italiane a Slavicilor.

Fragmentul se concentrează pe averea și influența cărții lui Tolstoi care a fost cu adevărat considerabilă și rămâne așa.

•••

După Tolstoi

de Stefano Garzonio

Gandhi

S-a dezbătut mult despre natura utopică a pacifismului lui Tolstoi, iar criticile împotriva lui au fost imediat dure și uneori disprețuitoare.

Totuși, într-adevăr citind paginile lui Tolstoi a găsit inspirație și încurajare, pentru propriile convingeri pacifiste, Gandhi care apoi în 1908, după ce a citit celebrul Scrisoare către un hindus lui Tolstoi, a întreținut un schimb de scrisori cu scriitorul.

Pe vremea aceea credeam în violență. Citirea lui m-a vindecat de scepticismul meu și m-a făcut să cred ferm în Ahimsa (non-violență).

Merită subliniat specificul dualismul gândirii religioase a lui Tolstoi și a interpretării sale a creștinismului care este evidentă în cele două căi diferite parcurse de scriitor în experiența sa religioasă.

O dublă moștenire

Catre unul mod etico-religios care se bazează pe respingerea violenței și a egoismului este însoțită de o cale ascetică care, a respins dorința și aceeași Principium individuationis, aspiră într-un sens panicat la „reuniunea cu întregul”.

Pe aceasta duplicitate averea moștenirii lui Tolstoi se întemeiază, când în sfera pacifismului, antimilitarismului și vegetarianismului, când în cea a sincretismului religios contemporan care caută linii de afinitate și contact între formele ascezei occidentale și orientale.

Chiar și astăzi, chiar urmând exemplul mai multor experiențe ale creștinismului din secolul al XX-lea, de exemplu cea a teologiei eliberării și a numeroaselor experiențe ale mișcărilor non-violente, precum și în forme de gândire care se bazează pe religiozitatea orientală,Învățătura lui Tolstoi constituie a punto di riferimento inevitabil în ciuda complexității și naturii contradictorii a multora dintre convingerile și declarațiile sale.

În domeniul politic

În special, mi se pare, denunțul de către scriitorul a „legătură rea” între violență și economie, această idee care face ca gândul lui Tolstoi unul dintre pietrele de temelie ale teoriilor pacifiste și ale lumii a treia şi astăzi, favorizând astfel şi o utilizare politică şi nu numai filozofico-spirituală a substratului său anarhic şi subversiv.

Alături de aceasta este clar că gândirea lui Tolstoi pune la îndoială multe dintre certitudinile a abordare luminată a realității, la ideea de progres, punând în valoare în schimb rolul unei forme „active” aș spune de asceză, care și-a găsit consonanță nu doar în gândirea lui Gandhi, ci apoi în cea a unor personaje precum Giorgio La Pira sau Charles de Foucauld.

Și tocmai astăzi, confruntat cu provocările lumii contemporane, deși ancorat într-o lume care este deocamdată foarte departe de a noastră, setul de principii valorice susținute de Tolstoi rămâne un punct de referință viu și convingător.