La treizeci de ani de la moartea lui Altiero Spinelli, Mișcarea Europeană a decis să promoveze acțiunea populară pentru combaterea procesului de dezintegrare în Uniune și a Uniunii Europene.
Este nevoie urgentă de acțiune populară pentru restabilirea coeziunii interne în cadrul Uniunii Europene, crearea condițiilor necesare în țările membre pentru relansarea proiectului de unificare europeană pe baze democratice și construirea unei opinii publice europene.
Sunt condiții necesare, dar nu suficiente: această acțiune trebuie să fie însoțită de o asumare precisă a responsabilității de către forțele politice europene chemate să recupereze dimensiunile universalismului, cosmopolitismului și internaționalismului cu decizii ulterioare în parlamentele naționale și în Parlamentul European.
Din ce în ce mai multă realitate arată, în mod dramatic, că nu poate exista alternativă la unitatea politică a Europei în perspectiva unui sistem constituțional – după modelul federal conceput în Manifestul de la Ventotene – care va trebui să se nască, așa cum s-a întâmplat. în 1984, prin inițiativa constitutivă a Parlamentului European în vederea alegerilor europene din primăvara anului 2019.
°°°°°°
I. Pentru a construi această alternativă și a pregăti faza constitutivă, este nevoie în primul rând de o acțiune populară condusă de o vastă mișcare de opinie, o alianță de inovatori care ia naștere din lumea muncii și economie, cultură și cercetare, organizații de tineret. , al treilea sector și sectorul voluntar care implică toți cei care sunt conștienți de valoarea adăugată a integrării europene, dar plătesc costurile non-Europei.
Doar acțiunea populară va putea trasa calea care trebuie să conducă către o nouă comunitate politică, o cale care trebuie lansată cu ocazia viitoarelor sărbători a celor 25 de ani ai Tratatelor de la Roma la 2017 martie XNUMX.
Deja fac parte din această acțiune populară inițiativele pe care Mișcarea Europeană le-a lansat în lumea școlilor – precum „Maratonul pentru Constituția Europei” și „Cluburile Micilor Crocodili” – și promovarea „Dialogurilor Europene” care vor loc la Institutul Universitar European cu sindicate și antreprenori, asociații reprezentând societatea civilă, tineri, organizații implicate în dimensiunea egalității de șanse și universități.
II. Imigrația, finalizarea UEM, investiții și dezvoltare durabilă, ocuparea deplină a forței de muncă, bugetul zonei monetare integrate și resurse proprii, cadrul instituțional de guvernare a economiei europene (ca expresie a urgențelor economice ale întregii zone) – împreună cu o schimbul valutar și securitatea cu adevărat comună care include și dimensiunea apărării - sunt prioritățile imediate pentru relansarea procesului de integrare, redobândirea consensului cetățenilor, restabilirea încrederii între instituțiile europene și naționale precum și între guvernele statelor membre, crearea condiţiile esenţiale pentru tranziţia către o comunitate politică care să unească popoarele şi ţările din Europa care o doresc.
În acest spirit, Mișcarea Europeană este pregătită să susțină propunerile instituțiilor naționale și europene conforme cu aceste obiective, precum „Declarația” promovată de președintele Camerei Laura Boldrini la 17 septembrie 2015, semnată acum de douăsprezece parlamente naționale, și să colaboreze cu guvernul italian la dezbaterea europeană deschisă cu „Planul” în șapte puncte prezentat la 22 februarie și cu „Pactul privind migrația” care va fi depus Consiliului Afaceri Externe pe 18 aprilie.
III. Uniunea Europeană trebuie să fie conștientă de faptul că se află la o răscruce: să devină irelevantă la nivel internațional sau să aibă un rol important de jucat în era globalizării pentru universalizarea drepturilor omului și a drepturilor sociale.
Acest lucru se poate întâmpla doar dacă procesul de integrare politică este în sfârșit finalizat, dacă este o realitate politică globală, puternică și credibilă în soluționarea conflictelor și construirea proceselor de pace, precum și un singur actor și interlocutor instituțional care, plasând persoana în centru și ca final al acțiunii politice, promovarea drepturilor fundamentale individuale și colective.
Acest lucru înseamnă:
– garantarea universalității drepturilor fundamentale;
– protejarea drepturilor minorităților;
– garantarea drepturilor fundamentale niciodată sub nivelul acordurilor internaționale încheiate de statele membre, chiar dacă sunt semnate doar de o parte a acestora;
– să consolideze și să dezvolte drepturile existente prin asigurarea caracterului executoriu al acestora și prin extinderea rolului Curții de Justiție cu instrumentul căilor de atac individuale;
– să aplice procedurile prevăzute de tratat în cazul unor încălcări grave și persistente ale valorilor și principiilor Uniunii în contextul respectării statului de drept;
– să recunoască accesul la justiție la nivelul Uniunii pentru cei care apără binele comun și drepturile generațiilor viitoare;
– să ofere tuturor acces la bunuri și servicii comune de interes general;
– să recunoască și să garanteze dreptul la autoguvernare locală conform principiului subsidiarității într-un sistem federal;
– garantarea drepturilor esențiale „programatice” în domeniile social, de mediu, cultural și educațional, a căror realizare necesită indicatori și mecanisme de convergență, formularea de programe multianuale, investiții sociale pe termen lung, sisteme de control și evaluare.
În acest context, apare necesitatea aderării Uniunii Europene la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, necesară întăririi instrumentelor individuale de protecție și garanție, în conformitate cu art. 47 din Declarația drepturilor și articolele 6 și 13 din CEDO.
Mișcarea Europeană solicită, de asemenea, deschiderea negocierilor pentru aderarea la Carta Socială de la Torino revizuită și la convențiile internaționale privind drepturile omului adoptate de Națiunile Unite.
Securitatea drepturilor trebuie să fie însoțită de dreptul la securitate. Este necesar ca Uniunea Europeană să se doteze cu o politică comună împotriva terorismului cu acțiuni coordonate de „informații”, pentru a garanta siguranța cetățenilor săi.
Mișcarea Europeană reînnoiește cu forță cererea adresată guvernelor țărilor care doresc să creeze, prin cooperare consolidată, un adevărat Parchet European, cu sarcina de a combate crimele federale precum terorismul internațional, organizațiile de tip mafiot și traficul de persoane.
Acest parchet va trebui să colaboreze cu o adevărată poliție federală și cu o agenție europeană de informații în care converg toate serviciile naționale de informații.
IV. Ceea ce se întâmplă între Africa și Europa peste Marea Mediterană, în Americi și în Asia nu este o urgență umanitară, ci o schimbare demografică permanentă a relațiilor dintre populații, ca urmare a radicalizării crizelor la care instituțiile și statele internaționale nu au dorit sau nu au dorit-o. a putut da răspunsuri adecvate și urgente.
Astăzi, adevărata provocare constă într-o schimbare rapidă a cursului pentru a răspunde acestei schimbări demografice, pentru a pune capăt penuriei tot mai mari și a crea condițiile pentru un sistem internațional guvernat democratic, care să garanteze bunuri comune pentru toți.
Mișcarea Europeană își reînnoiește propunerea de deschidere a Uniunii Europene către țărmurile sudice ale Mediteranei în direcția construirii unei Comunități mediteraneo-europene bazate pe respect reciproc și demnitate egală a tuturor țărilor limitrofe acestui bazin.
Această Comunitate trebuie să constituie un element esențial al unei noi politici de vecinătate care să unească Uniunea Europeană – într-o „alianță a celor trei mări” – cu Sudul și Estul, menținând dialogul deschis cu Rusia și relansând perspectiva unui parteneriat. pentru interdependenţa cu Statele Unite ale Americii.
Ca prim act al Comunităţii Mediteraneo-Europene, Mişcarea Europeană solicită ca un Erasmus euro-mediteranean să fie instituit şi finanţat cât mai curând posibil, împreună cu alte forme de colaborare ştiinţifică, tehnologică şi culturală.
Acest proces de cooperare dintre Uniunea Europeană și țările din bazinul mediteranean nu este un act de generozitate, ci o politică de coproducție în domeniul agricol, al sănătății, cultural, turistic și industrial.
Rasa umană s-a născut în Africa. Din Africa s-a răspândit în toată Eurafrasia cu schimburi etnice, religioase, culturale și comerciale care au marcat istoria relațiilor dintre popoarele și regiunile lumii vechi.
Țările care s-au unit în Comunitățile Europene, responsabile de mai bine de un secol de munca capilară de colonizare și deci de jefuirea bogăției naturale a acelor țări și protagoniste ai comerțului cu arme cu aproape toate regimurile noilor state independente. , au indicat încă de la început cooperarea cu Africa ca obiectiv prioritar al politicii lor față de țările în curs de dezvoltare.
Cu toate acestea, lista provocărilor care nu au avut încă răspunsuri adecvate este lungă și dramatică: de la tragedia foametei care poate găsi o soluție știind că problema nu este deficitul de hrană, ci voința și capacitatea de a o distribui corect, până la educația, calitatea mediului, promovarea investițiilor, comerțul echitabil, lupta pentru drepturile fundamentale, rolul femeii, controlul și apoi reducerea drastică a vânzării de arme.
Dincolo de ajutorul umanitar, este nevoie urgentă de o politică reală de cooperare pentru dezvoltare, inclusiv printr-un plan european de investiții cu un parteneriat public-privat, așa cum sa decis de Națiunile Unite în „Obiectivele de dezvoltare durabilă”.
În acest cadru trebuie inclusă acțiunea europeană față de întregul continent african, care trebuie plasată ca o prioritate în desfășurarea summit-urilor G7 și G20 sub președinția italiană și germană din 2017.
V. Uniunea Europeană a adus o contribuție majoră mai întâi la deciziile luate în cadrul Națiunilor Unite cu elaborarea Obiectivelor Mileniului și apoi la aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă cu Agenda 2030.
Uniunea Europeană trebuie să contribuie la realizarea acestor obiective în următorii ani, după cum a reieșit și din „Conferința privind obiectivele Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă și finanțare responsabilă”, care a avut loc astăzi la Roma, la inițiativa Mișcării Europene, a Centrul de Studii asupra Federalismului și al Partenerului European pentru Mediu.
Participanții la Conferință au convenit în special asupra necesității și urgenței de a accelera tranziția către o economie echitabilă, incluzivă, durabilă din punct de vedere social și ecologic, precum și cu emisii scăzute de carbon și către sisteme energetice care sunt din ce în ce mai puțin dependente de combustibilii fosili și din ce în ce mai puțin. eficiente, atât condiții esențiale pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă, cât și pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă până în 2030.
TU. Pe tema imigrației, Movimento Europeo întreabă:
– deschiderea căilor legale de acces pentru imigranții care fug de războaie, foamete și dezastre de mediu, protecția minorilor neînsoțiți și facilitarea reîntregirii familiei, accelerarea procedurilor de acordare a vizelor umanitare și a permiselor de protecție temporară, consolidarea capacității financiare și umane; resursele celor patru fonduri europene (pentru frontiere externe, pentru integrarea resortisanților țărilor terțe, pentru refugiați și pentru returnări),
– restabilirea circulației depline și libere a persoanelor în Uniunea Europeană cu suprimarea imediată a măsurilor polițienești implementate în zonele de frontieră dintre țările membre așa cum se întâmplă la aceste ore la Pasul Brenner și o intervenție umanitară urgentă în care demnitatea umană drepturile au fost anulate brutal, așa cum se întâmplă în Idomeni,
– revizuirea acordului cu Turcia în lumina multiplelor acuzații de ilegalitate și a încălcărilor grave și persistente ale drepturilor fundamentale din acea țară, care este însoțită de monitorizarea constantă a respectării legislației europene, în special în ceea ce privește demnitatea umană și interzicerea de respingeri colective,
– crearea Agenției Europene pentru Azil, aplicarea programelor obligatorii de relocare pentru statele membre, politici de incluziune care implică zone interne aflate în curs de depopulare, inclusiv prin acorduri și măsuri de sprijin destinate autorităților locale care au lansat cele mai bune practici de primire, revizuirea Dublinului; -3 Regulament bazat pe o politică europeană coerentă în materie de azil,
– punerea în aplicare a propunerilor Comisiei Europene privind întărirea controalelor în zonele de frontieră din afara Uniunii Europene,
– legea solului ca regulă comună în Uniunea Europeană, trecerea politicii de cooperare pentru dezvoltare și ajutor alimentar de la competențe partajate la competențe exclusive, extinderea procedurii legislative ordinare și, prin urmare, a puterii de decizie a PE la adoptarea de măsuri urgente în cazul unui aflux brusc de imigranți,
– un „screening” european al imigranților pentru a simplifica procedurile de primire și pentru a contribui la o mai bună și mai rapidă includere a acestora într-un program de integrare multiculturală, cu scopul de a facilita dezvoltarea unei identități europene comune;
– pregătirea și supravegherea comună UE-ONU a căilor legale de acces pentru cei care fug de războaie și dezastre climatice și economice, angajamentul de a respecta principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului și convențiile pe care le-au consacrat de-a lungul timpului, drepturile colective;
– respectul pentru valorile și principiile Uniunii Europene de către comunitățile de imigranți care au sosit sau care locuiesc deja în Europa, precum și angajamentul comunităților islamice prezente în zonă (și în special imamii) de a răspândi principiile respectului și toleranței reciproce.
°°°°°°°°°
Pentru a da o voce corală priorităților noastre și a demara concret acțiunea populară, am decis să ne întâlnim la Ventotene pe 21 și 22 mai 2016, invitând toți membrii Mișcării Europene să participe activ la implementarea acestei decizii.
