Acțiune

Expoziția de la Veneția: programul clasicilor

Cea de-a 71-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția, regizat de Alberto Barbera și organizat de Bienala de la Veneția, se va încheia pe 6 septembrie 2014 – Printre secțiuni remarcăm „Venezia Classici” o selecție de filme clasice restaurate și documentare despre cinema.

Expoziția de la Veneția: programul clasicilor
Calendarul oferă o selecție bună de documentare/filme, inclusiv lungmetrajul UMBERTO D. (1952) – VITTORIO DE SICA .
5 septembrie ora 19:00 – Sala de cazinou CLASICI DE LA VENEȚIA Umberto D. (1952) de Vittorio De Sica – Italia, 89′
ov italiană – s/t engleză – Carlo Battisti, Maria Pia Casilio, Lina Gennari

Filmul povestește dificultățile zilnice și micile umilințe ale lui Umberto D., fost funcționar ministerial la Roma, și acum cu o pensie prea mică: ciorbă, casa de amanet, vânzarea de cărți, prietenii care se retrag, proprietara care o subînchiriază. cameră. Doar servitoarea Maria este afectuoasă, iar compania principală este cea a câinelui Flaik. Maria, de asemenea singură, îi mărturisește că este însărcinată și că cei doi iubiți ai ei refuză orice responsabilitate. febril, Umberto este internat la spital, unde încearcă să stea cât mai mult timp pentru a economisi din chirie. Întors acasă, găsește lucrări de renovare în desfășurare în vederea nunții amantei. Îl caută pe câine și Maria, în lacrimi pentru că a fost părăsită de cei doi soldați, îl avertizează că Flaik a scăpat după ce stăpâna a lăsat ușa deschisă intenționat. Bărbatul merge la canisa unde o găsește exact la timp pentru a evita suprimarea lui. În jurul orașului, încearcă să cerșească, dar demnitatea lui îl împiedică să facă acest lucru. Hotărât să se sinucidă, cu Flaik în brațe, el traversează o trecere la nivel pe măsură ce sosește trenul. Câinele îngrozit fuge. Trenul trece în timp ce Umberto aleargă după el. Cei doi se reîntâlnesc și îi vedem plecând jucându-se într-o alee, în timp ce o mulțime de copii aleargă spre cameră.
 
Comentariul directorului
Zavattini și cu mine aveam două concepte diferite despre cum să vizualizăm, ca să spunem așa, personajul nostru și să-l facem capabil să exprime drama pe care a fost chemat să o experimenteze la maximum. Zavattini l-a imaginat destul de umil și de un statut social foarte modest [...]. Mie, în schimb, mi s-a părut de cuviință să-l plasez pe Umberto D. la un nivel superior, adică făcându-l un fost funcționar de stat în sensul precis care se dă de obicei acestui cuvânt. [...] modul meu de a vedea a predominat și acum Zavattini este primul care se bucură de asta. (Vittorio De Sica, Regizor și scenarist în fața personajului, în „Script”, ianuarie 1952)


Calendar:

ÖMER LÜTFI AKAD – GELIN (MIREASA, 1973) Turcia, 87′
Hülya Koçyigit, Kerem Yilmazer, Ali Sen

FRANCESCO BARILLI – FOTOLII ROSII. PARMA ȘI CINEMA [DOCUMENTARE] Italia, 90′

MARCO BELLOCCHIO – CHINA IS NEAR (1967) Italia, 108′

Glauco Mauri, Elda Tattoli, Paolo Graziosi

ROBERT BRESSON – MOUCHETTE (TOATA VIAȚA ÎNTRE-O NOAPTE, 1967) Franța, 82′
Nadine Nortier, Jean-Claude Guilbert, Marie Cardinal

JACK CLAYTON – THE INNOCENTS (SUSPENSE, 1961) Marea Britanie, SUA, 100′
Deborah Kerr, Peter Wyngarde, Megs Jenkins, Michael Redgrave

GEORGIJ DANELJIA – JA SAGAJU PO MOSKVE (MĂSÂND PRIN MOSCOVA, 1963) URSS, 78′
Nikita Mikhalkov, Aleksei Loktev, Galina Polskikh

VITTORIO DE SICA – UMBERTO D. (1952) Italia, 89′
Carlo Battisti, Maria Pia Casilio, Lina Gennari

ALLAN DWAN – THE IRON MASK (The IRON MASK, 1929) SUA, 97′
Belle Bennett, Marguerite De La Motte, Dorothy Revier

MARCO FERRERI – PUBLICUL (1971) Italia, Franța, 111′
Enzo Jannacci, Claudia Cardinale, Ugo Tognazzi

 
CHINLIN HSIEH – GUANGYIN DE GUSHI – TAIWAN XIN DIANYING (FLORI DE TAIPEI – TAIWAN NEW CINEMA) [DOCUMENTARE] Chinese Taipei, 110′
Apichatpong Weerasethakul, Olivier Assayas, Marco Müller, Kiyoshi Kurosawa, Hirokazu Kore-eda, Jia Zhangke, Tian Zhuangzhaung, Wang Bing, Ai Weiwei, Hou Hsiao-hsien

cometariu