Din lumea energiei, într-o Europă în tensiune din cauza secesiunii catalane și încă în șoc din cauza rezultatului votului de la Viena, ar putea ajunge o barieră în calea populismului și a presiunilor perturbatoare ale modelului Brexit. Sau cu alte cuvinte, tocmai sectorul energetic este cel care poate fi forța motrice din spatele unei mai mari integrări între actualele 28 (inclusiv Marea Britanie deocamdată), uneori certate, țări membre ale Uniunii.
Acest lucru a declarat Simone Mori, top manager al Enel în calitate de șef al afacerilor europene și președinte al Elettricità Futura. Și tocmai în această din urmă calitate răspunde la întrebările de la FIRST online. Asociația a luat naștere în 2016 din unirea dintre companiile „termoelectrice” ale Assoelettrica și producătorii verzi ai Assorinnovabili. O distincție care nu mai are sens, deoarece întreaga generare de energie electrică este acum proiectată către surse regenerabile și decarbonizare, un obiectiv aflat în centrul obiectivelor europene pentru 2030: reducerea cu 40% a gazelor care schimbă climatul față de 1990; cota de cel puțin 27% din consumul de energie regenerabilă; economii de energie de cel puțin 27% comparativ cu scenariul politicilor actuale. Dar vor rezista aceste obiective într-o Europă care își pierde sprijinul? Cât va dura tranziția către ceea ce pare a fi o revoluție epocală? Și ce ciclu investițional este pus în mișcare pentru companiile italiene? Iată răspunsurile lui.
Catalonia se ceartă cu Spania, Austria coboară spre dreapta și ridică bariere anti-imigrație, Marea Britanie va părăsi clubul celor 28: tensiunile geopolitice cresc în Europa conduse de avansul populist. Ți-e teamă de impactul tuturor acestor lucruri asupra sectorului energetic în care lumea este planificată pentru următorii 40 de ani?
„Am tendința de a fi destul de optimist: din fire, dar și din motive obiective. UE încearcă să folosească instrumentele de care dispune pentru a promova integrarea europeană în domeniul energetic. Există cu siguranță o linie delicată în care politicile care se decid la Bruxelles trebuie să fie reconciliate cu opțiunile operaționale care rămân la dispoziție națiunilor individuale. Este cazul Italiei, cu Strategia Energetică Națională (Sen) aflată în prezent în curs de aprobare definitivă de către guvern: aceasta va fi înaintată la Bruxelles.
„Mă întrebați ce s-ar întâmpla dacă politicile naționale ar distruge obiectivele europene. Răspund că această ipoteză nu mi se pare că se aplică: niciunul dintre cei 28 de membri UE nu a pus până acum la îndoială obiectivele integrării energetice, nici măcar cel mai extremist, de la UKIP-ul lui Farage până la dreapta Europei de Est. Și observ, de asemenea, un anumit clam mediatic în a proclama că Europa este în pericol atunci când Le Pen se ridică, apoi este în siguranță când Macron câștigă și cade din nou când Kurz cucerește Austria. Să ne menținem picioarele pe pământ: că integrarea energetică este o valoare pentru toată lumea este împărtășită în Europa, deoarece o Europă integrată este mai sigură, funcționează mai bine și rezolvă problemele de aprovizionare cu ajutorul reciproc. În plus, Europa deține o poziție de lider în probleme precum eficiența energetică, rețelele inteligente, mobilitatea electrică și toate acestea contează. Și acționează ca o barieră împotriva forțelor divizoare. Nu întâmplător, în urmă cu doar câteva săptămâni, Bruxelles-ul s-a mobilizat pentru proiectul „Airbus al bateriilor”. ”
Despre ce e vorba?
„Vicepreședintele Comisiei, Maros Sefcovic, a lansat propunerea pentru un consorțiu de modele Airbus în domeniul bateriilor pentru mașini electrice. Punctul de plecare este acesta: ca europeni producem cele mai bune motoare cu ardere internă din lume, dar riscăm ca, odată cu mobilitatea electrică, bateriile americane sau chineze să ajungă în capotele mașinilor noastre. Pentru aceasta, Sefcovic a adunat la Bruxelles 14 guverne europene, reprezentanți ai industriei auto și nu numai. Din păcate, Italia nu s-a prezentat, în timp ce Polonia a trimis doi reprezentanți ai guvernului și se spune că vrea să aplice pentru a găzdui maxi-fabrica care ar decurge din acordul pan-european. După cum vedeți, chiar și țările care dau impresia că vor să reziste, de exemplu, apărând cărbunele, atunci când își joacă cărțile, o fac pariând pe viitor”.
Rețele inteligente, contoare digitale, economisirea energiei și mai ales surse regenerabile avansate și mobilitate electrică: lumea energiei este în plină tranziție. Cât timp va dura finalizarea procesului? Contrastele se joacă și în timp: FCA cu Sergio Marchionne ridică îndoieli cu privire la mașinile electrice cu tracțiune și vorbește despre o „sabie cu două tăișuri”.
„2030 este deja mâine și ne putem imagina, pentru acea dată, consolidarea unor tendințe dar nu mai mult. Cele mai vizibile efecte ale acestei revoluții le plasăm în 2050. Atunci generarea de energie electrică va avea practic zero emisii, adică în întregime regenerabilă, iar acest beneficiu din amonte nu poate să nu fie transferat în aval. În 2050, mobilitatea electrică va fi înlocuită pe cea de la combustibilii fosili în transportul privat, chiar dacă transportul greu, maritim și aerian vor păstra în continuare spațiu pentru hidrocarburi. În următorii câțiva ani ne așteptăm la procente foarte semnificative de creștere pentru mașina electrică pe vânzări noi, chiar dacă rata de înlocuire a mașinilor în circulație se va aprecia mai mult în 2050. Este însă foarte important să decidem astăzi obiectivele pentru 2030, deoarece acestea vor stabilim investițiile și vom duce efectele cu noi până în 2050 și mai departe”.
Ce obiective considerați realiste pentru industria electrică italiană până în 2030?
„Noi prognozăm o reducere a emisiilor de schimbări climatice cu 48% față de 2005; o creștere a pătrunderii transportatorului electric de la 21 la 25%. Cu alte cuvinte, pentru fiecare calorie consumată, un sfert va fi electric. Deloitte prevede o electrificare de 50% până în 2050. Și o reducere cu 25% a intensității energetice, adică a cantității de energie necesară pentru a produce o unitate de PIB. În fine, proiectăm ponderea surselor regenerabile la 48-50%, puțin peste estimările guvernului cu Sen. Aceste obiective pot fi atinse cu un scenariu de consum de energie electrică de 340 de miliarde de kilowați-oră pe an, dar se pot accelera dacă consumul crește și pentru efectul politicilor care vor fi adoptate”.
Câte investiții poate pune în mișcare această „revoluție”?
„Deloitte estimează de la 220 la 330 de miliarde până în 2050 doar pentru Italia. Practic 9 miliarde pe an. Sunt numere realiste, nu le considerăm extraordinare. 25-30% vor merge la centralele regenerabile, este clar, nu doar pentru a crește capacitatea, ci pentru a nu o pierde odată cu îmbătrânirea progresivă a flotei.Va fi necesară și investiția în clădiri rezidențiale și servicii pentru promovarea eficienței energetice. Restul va fi direcționat către rețele digitale de distribuție, acumulări și promovarea mașinii electrice”.
Dar există condiții pentru a face o masă atât de importantă de investiții? Și mai presus de toate, ce impact va avea asupra facturilor de energie electrică? Peste 50 de miliarde au fost investite în fotovoltaic în cinci până la șase ani și încă plătim 12,4 miliarde în stimulente la factură.
„Condițiile pentru investiții sunt acolo. Mai mult, încărcarea stimulentelor pe facturi a atins apogeul și va scădea semnificativ. Prin urmare, se deschide o pană pentru resursele disponibile: o parte va fi destinată sprijinirii industriilor italiene mari consumatoare de energie, dar o parte va fi probabil alocată noilor investiții în surse regenerabile. Vorbim de 200 de milioane pe an, conform estimărilor Althesis, un nivel mai mult decât suportabil. Mecanismul există deja și este cel al licitațiilor testate pentru cele mai mari fabrici. Și asta va rezolva problema stimulentelor în raport cu costul care se transferă asupra comunității. Întrebarea cum să comparați prețul de licitație cu prețul pieței rămâne deschisă având în vedere că Europa și-a oferit un orizont pe termen scurt, nu există contracte pe termen lung și volatilitatea este mare. Intrarea în vigoare a pieței de capacitate, care remunerează centralele disponibile pentru a acoperi cererea atunci când este nevoie, ar trebui să fie aproape după ani de dezbateri nesfârșite. Și acest lucru va stabiliza piața.”
Dar, cu alegerile din Italia în curs de desfășurare, nu există riscul de a fi nevoit să o ia de la capăt?
„Ciclul politic este întotdeauna de luat în considerare, Sen este un act de direcție, cred că sunt condiții de optimism în ceea ce privește piața de capacitate”.
Ce ceri guvernului de azi sau de mâine?
„În esență, cerem obiective clare care să permită companiilor să facă planificare; cerem să evităm salturile înainte sau înapoi și să menținem o abordare progresivă. De exemplu, cerem un plan de trei ani pentru licitațiile surselor regenerabile, așa cum se face în Franța sau Germania, mai degrabă decât decrete anuale care sosesc în decembrie când încep licitațiile în martie. În fine, cerem simplificarea administrativă pentru repowerarea centralelor și ca o parte din licitații să fie rezervată pentru noile parcuri care urmează să fie construite”.
Un ultim cuvânt despre liberalizarea deplină a pieței care va intra în vigoare de la 1 iulie 2019. Va afecta 20 de milioane de familii, mai mult sau mai puțin. Mulți se tem că ar putea duce la creșterea prețurilor. Dar mai presus de toate, există transparența necesară pe piață pentru a garanta oferte clare și comparabile și operatori de încredere? Energia nu este o glumă. Ce poți face ca asociație?
„Electricitatea este un activ de neînlocuit, atât pentru familii, cât și pentru industriile 4.0. Este esențial ca acesta să fie oferit în modul cel mai competitiv, dar și sofisticat și avansat posibil. Cum să ne asigurăm că piața nu merge în detrimentul consumatorilor care nu pot sau nu doresc să facă alegeri mai sofisticate sau mai inovatoare ale consumatorilor? Toată lumea, să fie clar, trebuie să li se garanteze oferte transparente și în concordanță cu nevoile lor. Trebuie recunoscut că piața noastră este destul de avansată, cu un curs de schimb bun între manageri și contoare digitale de a doua generație deja instalate când în Franța și Germania sunt mult mai în urmă. Cu toate acestea, există loc de îmbunătățire. Proliferarea numărului de subiecte de pe piață, peste 500, este unică în Italia. Și nu toate au caracteristicile de stabilitate și cerințe economico-financiare de natură să garanteze serviciul. Lista furnizorilor așteptați până la sfârșitul anului, la care contribuim în cadrul consultării cu Autoritatea pentru Energie, ar trebui să permită să rămână pe piață doar operatori sănătoși. Să zicem că avem nevoie de un sistem de reguli care să ajute competiția să se joace, dar fără a o tencui. Iar Autoritatea a fost uneori promptă, altele au ajuns să-i urmărească pe operatori”.
