Acum, în buzunar victorie în mare măsură în alegeri, începe cu Giorgia Meloni cea mai dificilă fază, cea pe care ea însăși definit ca „de responsabilitate”. Cu simțul echilibrului pe care l-a demonstrat în ultima fază a campaniei electorale, liderul Fraților Italiei se confruntă cu primul obstacol real care privește relaţiile cu Bruxelles-ul şi cu cancelariile European.
Pepeni intre piste si interes national
Reafirmat (tot datorită ultimei călătorii în SUA a președintelui Copasir, Adolfo Uso) loialitate față de Alianța Atlantică, este pe terenul dosare europene că capacitatea lui Meloni de a repara o relație care este cel mai puțin problematică va fi măsurată în săptămânile următoare. Nu scapă de Meloni nevoia de a urma urmele deja stabilite de directorii anteriori cu privire la PNRR și Pactul de Stabilitate, deși fără a renunța la acea apărare până la capătul amar „interesului național” care a fost întotdeauna unul dintre punctele sale forte.
Și totuși, cei apropiați dosarelor europene au asistat cu oarecare satisfacție la călătoria lui Meloni la Strasbourg în urmă cu o lună și jumătate, care într-un spirit constructiv a dorit să aprofundeze unele prevederi aflate în examinare de către instituțiile europene (Parlament, Comisie și Consiliu). „Ambasadorul” său în Europa în acest moment este copreședintele grupului conservator, Raffaele Fitto, pe care voci din ce în ce mai insistente îl indică drept posibil ministru al politicilor europene în noul guvern.
Cele mai critice comentarii de la Paris
Net de primele reacții ale presei și ale lumii politice europene (unde cuvintele „fascism” și „Mussolini” au apărut de mai multe ori), cele mai mari preocupări sunt cele exprimate de Paris. Potrivit „Le Monde”, rezultatul ultimelor alegeri din Italia „aruncă o umbră asupra proiectului european”. Țara, scrie ziarul francez, se pregătește să „experimenteze un guvern dominat de extrema dreapta”, care reprezintă un „amenințare pentru Europa”. Președintele francez Emmanuel Macron spune că respectă „alegerea democratică” a cetățenilor italieni la ultimele alegeri și „în calitate de țară vecină și prietenoasă, trebuie să continuăm să lucrăm împreună”. Dar premierul Elisabeth Borne precizează că „Franța va fi atentă la respectarea drepturilor omului în Italia” după victoria partidului lui Meloni. „Evident – adaugă el – vom avea grijă, împreună cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să ne asigurăm că aceste valori privind drepturile omului, respectul reciproc, în special respectul pentru dreptul la avort, sunt respectate de toți”.
Gozi: menține o alianță fermă între Roma și Paris
Italia și Franța, chiar și cu Tratatul Quirinal recent ratificat, au creat un parteneriat foarte puternic (precum alianța istorică dintre Paris și Berlin) menită să ghideze calea reformelor instituționale în Europa. Dar Victoria lui Meloni pune totul sub semnul întrebării. El asa crede Sandro Gozi, fost subsecretar pentru afaceri europene și europarlamentar Renew Europe, căruia Meloni a vrut să-și retragă cetățenia după candidatura sa în Franța la alegerile europene. „Împreună cu Italia – spune Gozi – Franța lui Macron a continuat un mare proiect reformist; Italia devenise cel mai bun aliat al Franței timp de patruzeci de ani; iar partidul lui Meloni, pe de altă parte, a fost singurul care nu a ratificat Tratatul de la Quirinale, precum și a avut poziții antipode față de Franța privind drepturile și avortul”. Potrivit lui Gozi, adevărata cheie politică se preocupă rolul PPE, „aproape devenit un autobuz care permite partidelor de extremă dreaptă să meargă la guvernare în Suedia ca și în Italia”. Dar Gozi vrea să se gândească și la fapte: „Vom vedea dacă noul guvern va da semnale pozitive asupra măsurilor concrete, precum votul majoritar și Pactul de Stabilitate”.
Prima călătorie oficială la Bruxelles în decembrie
Pe hârtie, primul angajament european al lui Meloni în Europa nu este așteptat înainte Consiliul European din decembrie. Premierul în exercițiu Draghi va fi prezent în continuare atât la summitul informal din 6 și 7 octombrie de la Praga, cât și la Consiliul European din 20 și 21 octombrie de la Bruxelles. De altfel, între înființarea noilor Camere și numire, aproape sigur va ajunge în primele zile ale lunii noiembrie. Contactele informale dintre Meloni și șefii instituțiilor europene nu sunt însă excluse în următoarele câteva săptămâni, mizând mereu pe bunele oficii ale relațiilor cultivate în ultima vreme de Raffele Fitto.
Gentiloni: continuarea angajamentelor asumate cu PNRR
Primele probleme ar putea apărea din prezentarea manevrei 2023, care trebuie prezentată la Bruxelles până pe 16 octombrie. Comisia se teme de exercițiul provizoriu. Comisarul pentru afaceri economice și fost prim-ministru italian, Paolo Gentiloni, spune că este „încrezător că colaborarea cu noile autorități din Italia se va baza pe poziții serioase. Important este să continuăm cu angajamentele care au fost luate, în special în ceea ce privește PNRR. Pentru că – adaugă Gentiloni – aceasta este o prioritate reală pentru toate statele membre, și în special pentru cele cu niveluri ridicate de îndatorare”.
Lagarde: nu există doar un scut antirăspândire pentru Italia
Președintele BCE, Chistine Lagarde, la o audiere la Bruxelles în schimb scapă cu o glumă: «J'aime les italiens, voilà». Pentru cei care întreabă dacă Italia poate aplica tpi, Și anume scutul anti-împrăștiere al BCE, Lagarde reamintește că numai țările care respectă cadrul de reglementare al UE privind finanțele publice îl pot folosi. „Nu este un instrument destinat unei anumite țări – spune el – ci merge de la Țările Baltice la Malta și Croația de la XNUMX ianuarie. Nu am în minte o anumită țară.” Și în orice caz, a adăugat el, „nu este singurul instrument în mâinile BCE, avem o varietate de instrumente pe care le-am folosit din iulie”.
