La Decizia lui Roberto Maroni de a nu mai aplica la cârma Regiunii Lombardia a fost motivată de motive personale care sunt, prin definiție, incontestabile. După aceea, în timp ce a negat existența motivațiilor politice, s-a contrazis parțial atunci când s-a declarat dispus să-și asume oricum alte responsabilități, dacă acest lucru se dovedește necesar „în interesul țării”. Această ultimă declarație a ridicat pe bună dreptate o serie de interpretări politice perfect legitime, dar, cred, încă oarecum superficiale.
Afirmația lui Maroni, de fapt, cu totul meritorie și de înțeles în gura cuiva care a încheiat o experiență politică importantă, apare în schimb surprinzătoare și contradictorie (dar și foarte nerealistă) în gura celor care pleacă la jumătatea lucrării. Și pe deasupra o face după ce întreabă, cu un referendum costisitor și inutil, spații mai mari de autonomie și puteri mai mari de a o realiza.
Deci, care a fost referendumul, o scenă? În lumina a ceea ce se întâmplă, cineva ar spune da și primul care nu crede că ar fi fost protagonistul principal.
Dacă vorbim de „cel mai bun interes al țării”, de fapt, care în acest moment precis constă, după cum poate înțelege toată lumea, în consolidarea bazelor redresării economice a acesteia și în consolidarea sistemului său de descentralizare administrativă și politică, ce alt loc poate fi mai important decât Lombardia, Milano și marea sa zonă metropolitană, nordul țării, pe scurt? Nu aceasta este funcția precisă a acestei zone, ce trebuie să susțină și să încurajeze politica în toate privințele? Nu aceasta a fost implicația politică, dacă a fost una, a provocării referendumului?
Judecând după comportamentul lui Maroni sau, mai bine, după al lui alunecare de limbă în ceea ce privește funcțiile de responsabilitate, s-ar spune nu. Totuși crezi că poți face altceva, de parcă s-ar putea să fie prim-ministru, de exemplu, sau să exercite orice altă funcție politică la nivel național fără să aibă în vedere această problemă clar.
Evident, nu este posibil și dacă acest lucru închide întrebarea Maroni pe de o parte, deschide întrebarea Gori pe de altă parte. Adică problema capacităţii centru-stângii de a ocupa aceste spaţii să-și afirme propunerea guvernamentală proprie, originală și mai avansată.
Nu doar să faci mai bine decât Liga, așa cum spune sloganul electoral bine ales al lui Gori, ci să faci și mai mult și să faci ceva diferit.
