Funcționarul public prins în flagrant trebuie să fie suspendat de la muncă în 48 de ore. Acesta este unul dintre punctele de calificare introduse de recentele decrete legislative reforma Administratiei Publice lansat de Guvern. Instrumentul, împreună cu altele, ar trebui să îngreuneze viața așa-numitelor inteligențe ale cardurilor. Cu toate acestea, lucrurile nu sunt atât de simple pe cât ne-am dori să credeți. Nu este suficient să-l prinzi pe angajatul public în fapta săvârșirii unei infracțiuni pentru a declanșa automat legea concedierii care tocmai a fost votată.
În acest caz intră în joc Statutul Muncitorilor, și în special Articolul 4 recent rescris de Jobs Act, unde reglementează verificarea de la distanță – adică cu un sistem de supraveghere video, folosit în mod obișnuit ca instrument util pentru certificarea parfumului unei infracțiuni – a comportamentului angajatului. Tocmai în ceea ce privește utilizarea instrumentelor de supraveghere video, în faza procesuală și judiciară am putea avea rezultate contrare față de scopurile reglementărilor care tocmai au fost adoptate.
S-a întâmplat deja în diverse proceduri procesuale ca, în fața unei ample documentații video care atestau fără echivoc comportamentul ilicit al lucrătorului, să nu poată fi concediat. Există multe exemple izbitoare: gândiți-vă la muncitorii pe care i-au angajat mâinile în valizele pasagerilor din aeroporturi, sau lucrătorilor care în timpul bolii merg la alergări și maratoane, sau angajaţilor care ei intră și merg la cumpărături. Infracțiuni documentate fără echivoc cu utilizarea camerelor de supraveghere video și că nu au dus la concediere a angajatului. Adevărul procedural nu permite întotdeauna declararea legitimității concedierii.
De ce? Există diverse motive care pot invalida prevederea de concediere în ciuda flagrantului dovedit cu utilizarea camerelor de supraveghere video. De exemplu, probele colectate nu pot fi folosite în proces pentru că colectate cu încălcarea legii actual. Apoi sunt probleme organizatorice, manageriale și economice referitoare la costurile aplicării unor controale precum cele din cazul San Remo.
Adevărata problemă, dacă vrem să facem efective regulile contrastante, nu este timpul necesar procedurii disciplinare, ci simplificarea metodelor de obţinere a informaţiilor şi probelor menite să constate orice comportament ilegal al angajatului. Până la acţiunea în acest sens, orice normă de înăsprire a măsurilor se va estompa în faţa zidului procesual.
