Este o bătălie până la moarte (sau, mai bine, până la ultimul euro) care se poartă între Parlamentul European și Consiliu pe proiectul de buget pe 2014; si care, in acest moment, consemneaza respingerea categorica, de catre Adunarea de la Strasbourg, a ultimei versiuni a bugetului prezentata de cealalta institutie, care reprezinta cele 28 de guverne nationale ale UE. O bătălie care implică propuneri de finanțare de ordinul milioanelor sau chiar miliardelor de euro lansate și respinse între Strasbourg și Bruxelles, purtată pe un câmp de luptă care riscă acum să se extindă în cadrul financiar multianual 2014-2020, adică previziunile bugetare pentru următorii șapte ani. O bătălie cu atât mai gravă cu cât, în mare măsură, reflectă confruntarea dintre două viziuni opuse ale politicii economice europene: cea bazată pe dogma redresării financiare, indiferent de cost, și cea bazată pe convingerea că, în pentru a stimula creșterea și ocuparea, este necesar să se investească mai multe resurse.
Ostilitățile dintre cei doi concurenți s-au deschis la sfârșitul anului trecut în timpul definirii bugetului pe 2013 și au fost suspendate grație unei declarații comune oficiale semnate de președinții celor trei instituții europene (pe lângă Parlament și Consiliul este și Comisia, deținătoarea competenței de a propune legi europene). Dar au explodat din nou prompt acum că proiectul de buget de anul viitor a fost prezentat Parlamentului European după inevitabila „foarfecă” de către Consiliu. Ceea ce a redus propunerea înaintată de Comisie la momentul respectiv la 141,8 miliarde în ceea ce privește angajamentele și 134,8 miliarde în termeni de plăți (respectiv 142 miliarde în angajamente și 135,9 miliarde în plăți).
Prima reacție negativă a fost cea a Comisiei parlamentare de buget, care la începutul lunii în curs a respins reducerile propuse de Consiliu. „O situație alarmantă”, a spus președintele aceleiași comisii Alain Lamassoure (PPE), un politician francez de lungă durată. Subliniind că, „în cel mai bun scenariu”, bugetul 2014 va înregistra o reducere de 6% față de cel din acest an; și că 90% din fondurile disponibile vor trebui folosite pentru a finaliza programele în derulare. „Când în schimb – a adăugat el – UE are o nevoie urgentă de a investi”.
Această reacție a fost urmată îndeaproape de cea a reuniunii Adunării în plen la Strasbourg. Care miercuri 23 a respins (cu 480 de voturi pentru, 119 împotrivă și 86 abțineri) reducerile efectuate de Consiliu la cheltuielile cu cercetarea și ocuparea forței de muncă și pe cele pentru politica internațională (în special în ceea ce privește ajutorul umanitar pentru Orientul Mijlociu și pentru refugiații sirieni). Tăieri la care Parlamentul s-a opus unui proiect de buget care prevede angajamente pentru 2014 în valoare de 142,6 miliarde și plăți pentru 136,1 miliarde, adică cu 800 de milioane și respectiv un miliard și 300 de milioane mai mult decât ultima propunere a Consiliului.
Având în vedere suma totală a bugetului în cauză, dimensiunea acestui decalaj poate să nu pară disproporționată pentru neexperți. Dar tocmai pe aceste cifre se duc bătălia acerbă dintre cele două instituții europene. Niciunul dintre acestea nu s-a declarat dispus să facă un pas înapoi. Astfel încât s-a recurs la procedura prevăzută de tratatele europene atunci când apare un astfel de caz: s-a deschis o perioadă de conciliere care îi va vedea pe cei 28 de reprezentanți ai Consiliului și tot atâtea Parlamentului reuniți în jurul aceleiași mese pentru a încerca să ajunge la un compromis acceptat de ambele părți.
Dacă la sfârșitul celor 21 de zile, adică în acest caz pe 13 noiembrie, se ajunge la un acord, Consiliul și Parlamentul vor avea la dispoziție încă 14 zile pentru a aproba, fiecare în nume propriu, conținutul acordului; plus timpul strict necesar pentru a finaliza, chiar și formal, textul convenit. Dar, dacă încercarea de conciliere eșuează, tratatele prevăd ca mingea să revină Comisiei. Cine va trebui să întocmească un nou proiect de buget care să fie supus încă o dată aprobării Consiliului și Parlamentului (a cărui sesiune viitoare se va deschide oricum pe 25 noiembrie la Strasbourg).
În acest moment, vremurile sunt strânse și pozițiile rămân îndepărtate. Motive pentru care în momentul de față perspectiva unui acord încă pare îndepărtată. Tot în lumina pozițiilor luate de mai multe părți, însoțite de alternativa explicită care a fost propusă: respingerea, la următoarea sesiune plenară din noiembrie de la Strasbourg, a cadrului financiar multianual 2014-2020. O alternativă care se referă nu doar la bugetul 2014, ci și la aprobarea promptă de către Consiliu a unui „pachet” de măsuri care include și completările la bugetul 2013.
În acest sens, joi Adunarea de la Strasbourg, modificând ordinea lucrărilor, a aprobat solicitarea Comisiei Europene (de la jumătatea lunii noiembrie casa de marcat va fi goală, declarase clar Barroso) a unei „suplimente” de 2,7 miliarde la bugetul 2013. „O măsură necesară pentru a remedia o eroare în estimările resurselor proprii ale UE”, a clarificat Giovanni La Via, șeful delegației italiene în grupul PPE și raportor al acel buget, „Un act de responsabilitate a Parlamentului, care totuși – a adăugat el – nu șterge deficiențele Consiliului apărute în urmă cu un an în timpul negocierii bugetului din acest an”.
„De asemenea, reamintesc Consiliului că rectificarea bugetului pe 2013 nu înseamnă plata unor bani către una sau alta instituție europeană, ci returnarea statelor membre a resurselor financiare deja cheltuite pentru implementarea programelor europene”, a mai spus La Via. Adăugând că, „în cazul în care Consiliul nu aprobă celelalte propuneri de modificare la bugetul 2013 (inclusiv cea solicitată de Comisie de 3,9 miliarde, a doua tranșă a integrării la care se face referire în declarația comună din decembrie anul trecut), Parlamentul va să nu-și dea acordul cu privire la bugetul pe șapte ani al UE”.
Cel puțin, dacă nu mai mult, la fel de dur a fost comentariul lui Guy Verhofstadt, fostul premier belgian care este acum președinte al grupului liberal-democrat din Parlamentul European. „Consiliul refuză – a afirmat el – să onoreze plățile prevăzute pentru anul în curs, iar unele propuneri de ratificare sunt înghețate. O metodă inacceptabilă care, dacă nu este modificată, ar însemna începerea noii perioade financiare cu deficit; o procedură care nu poate și nu trebuie instituționalizată”.
„În acest moment, fiecare trebuie să fie foarte clar în minte că propunerile de rectificare a bugetului 2013 prezentate de noi constituie o linie roșie de netrecut trasată cu o majoritate foarte mare de voturi în Parlament. Propuneri a căror neacceptare completă de către Consiliu ar împiedica Parlamentul să aprobe cadrul financiar multianual 2014-2020”.
Dar criticile la adresa Consiliului nu s-au încheiat aici. Având în vedere că în după-amiaza zilei de joi, 24, la scurt timp după atacul de la Verhofstadt, „încărcătura celor 11” a sosit sub forma unui comentariu oficial al lui Martin Schulz, președintele combativ al Parlamentului European. Care, având în vedere că Adunarea de la Strasbourg „a lucrat eficient și rapid pentru a se asigura că UE poate plăti facturile restante”, a spus că „își pare profund rău că problema deficitului de numerar iminent nu a fost abordată în același mod eficient și rapid de către Comisie”. și Consiliul”.
„Acesta nu ar trebui să fie modul de funcționare, nu putem continua să ne încurcăm între o criză bugetară și alta. Mai degrabă, Uniunea Europeană are nevoie de un buget realist și adecvat pentru a garanta eficiența maximă, evitând intervențiile de ultim moment”, a adăugat Schulz. Cine a concluzionat cu un jab: „Dacă Consiliul nu aprobă propunerea de modificare a bugetului de 3,9 miliarde până la sfârșitul anului – a articulat el – Parlamentul nu își va da acordul cu privire la cadrul financiar 2014-2020”.
