Acțiune

Lecco: Desen și dinamită expuse, reviste ilustrate între satiră și denunț

În cadrul proiectului Anarchia Crocevia Ticino, o expoziție organizată simultan la Muzeul de Artă Mendrisio și la Palazzo delle Paure din Lecco urmărește istoria anarhismului între sfârșitul anilor 800 și începutul anilor 900, prin ilustrații de reviste.

Lecco: Desen și dinamită expuse, reviste ilustrate între satiră și denunț

Expoziția a fost deschisă de la 1 martie - 31 mai 2015, pornind de la împletirea densă a faptelor și personajelor care a dat naștere unui capitol important în istoria anarhismului în Ticino la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ea este împărțită în nu mai puțin de treisprezece secțiuni: simbolurile anarhiei, Comuna din Paris. , orașul și peisajul rural, munca și mizeria, figura emblematică a vagabondului, revolta grevă și represiunea, lupta împotriva puterilor care sunt, satira și denunțul, visul unei societăți noi, drepte și armonioase. 

Expoziția este cuprinsă în timp între ultimii treizeci de ani ai secolului al XIX-lea și primii douăzeci de ani ai secolului al XX-lea, sau mai degrabă extremele cronologice ale bogatei istorii a Ticinoului: de la șederea lui Bakunin la Locarno și Lugano (1872-76) până la înființarea comunității naturiste din Monte Verità în primii ani ai secolului, fără a uita prezența continuă în Ticino a marilor personalități ale anarhismului, precum Elisée Reclus, Carlo Cafiero, Andrea Costa, Errico Malatesta, Pietro Gori, Luigi Fabbri, Eric Mühsam, Raphael Friedeberg, Max Nettlau...

O serie de capodopere de artă, între realism și avangardă istorică, însoțește privitorul prin temele alese. Aproximativ o sută de lucrări – picturi, sculpturi și grafică – de la institute și colecționari italieni, elvețieni și francezi, printre care Portretul lui Proudhon de Gustave Courbet de la Musée d'Orsay din Paris, Le jardinier de Georges Seurat de la Kunsthaus din Zurich, Louise Michel sur les barricades de Théophile Alexandre Steinlen de la Musée du Petit Palais din Geneva, marile studii pentru Il quarto Stato de Giuseppe Pellizza da Volpedo, Oratorul grevei de Emilio Longoni, L'anarchiste de Félix Vallotton de la Musée Cantonal des Beaux -Arts of Lausanne, Pentru 80 de cenți! de Angelo Morbelli de la Muzeul Borgogna din Vercelli, Le démolisseur de Paul Signac dintr-o colecție privată din Paris, Intrarea lui Hristos la Bruxelles de Mardi Gras în 1889 de James Ensor, Revolta de Luigi Russolo de la Gemeentemuseum din Aya, Vânzarea lui Angelo Morbelli de la Galeria de Artă Modernă din Milano.

Lucrările constituie fundalul și evocă atmosfera intensă a unei perioade extrem de agitate și conflictuale, dând mărturie despre interesul profund al artistului pentru așa-numita – la vremea aceea – „chestiune socială”. Toți, în fiecare parte a lumii, au fost afectați: realiști și simboliști, neo-impresionisti și puntilisti, medievaliști/neo-gotici și futuriști, iar mulți dintre ei mărturiseau credința anarhistă.

Expoziția este însoțită de un material istoric foarte bogat: scrisori, documente, cărți, fotografii, filme, adevărat alter ego al părții artistice; un anumit stil expozițional sugerează jocuri de referințe încrucișate între artă și istorie, între cercetare formală și angajament social.

Expoziția programată la Palazzo delle Paure din Lecco este dedicată în întregime capitolului fascinant al denunțului și al satirei, printr-o multitudine de publicații. Între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a fost cunoscută o înflorire grandioasă a ziarelor și revistelor în toată Europa, mijlocul de difuzare prin excelență a ideilor anarhiste.

Desenul de denunț și satiră devine astfel o formidabilă armă de luptă în mâinile marilor ilustratori precum Vallotton, Steinlen, Kupka, Grandjuan, Jossot, Scalarini, Galantara, de Camara, Masereel, Schrimpf, Man Ray, care își publică desenele pe reviste devenite legendare: Le Père Peinard, l'Assiette au beurre, La Feuille, La Scarpa nera, L'Asino, Mother Earth, Aktion, Die freie Strasse.

O perioadă tulbure, de mari disparități și nedreptăți sociale, care va duce la Primul Război Mondial: justiția, biserica, armata formează acea „triada răului” împotriva căreia se aruncă satira usturătoare a artiștilor extraordinari engagés.

cometariu