Acțiune

Perspectivele pieței de gaze într-un studiu întocmit de institutul Bruno Leoni

Potrivit studiului, pentru a elimina buzunarele de ineficiență, este necesară o selecție rigidă și nu o consolidare a jucătorilor implicați în cadrul unui sistem de stimulare corect și adecvat. Structura actuală a pieței „în contextul unor suprafețe mari, este de natură să facă contestabilă doar o mică minoritate de zone”

Perspectivele pieței de gaze într-un studiu întocmit de institutul Bruno Leoni

Distribuția locală de gaze ar putea reveni în mâinile monopoliștilor publici, făcând inutile cererile recente și tot mai mari de liberalizare a pieței. Această posibilitate s-ar putea concretiza rapid dacă numărul zonelor de licitație va rămâne limitat la cele 177 impuse de decretul din 19 ianuarie 2011. Este ceea ce reiese din analiza elaborată de Carlo Stagnaro, director de cercetare și studii al institutului Bruno Leoni, în documentul de informare „distribuția locală de gaze: dacă fuziunile distrug concurența”.

Potrivit studiului, pentru a elimina buzunarele de ineficiență este necesară o selecție rigidă și nu o consolidare a jucătorilor implicați într-un sistem de stimulare corect și adecvat. Configurația actuală a pieței „în contextul suprafețelor mari, este de natură să facă contestabile doar o mică minoritate de zone, care au deja astăzi un manager privat, protejând totodată poziția marilor entități publice integrate vertical. în lipsa măsurilor corective, reforma zonelor cu reducerea acestora la numărul relativ mic de 177 riscă să aibă consecințe anticoncurențiale neintenționate. O reproiectare a zonelor sau posibilitatea de ‘opt out’ pentru municipalități poate evita această involuție”.

Teza de bază dedusă din dosar este că supradimensionarea pieței poate genera o barieră economico-financiară la intrare care nu este justificată de potențialele beneficii asociate economiilor de scară. Persoanele fizice sunt sancționate și prin modul în care se desfășoară licitațiile și prin criteriile adoptate, în special în ceea ce privește stabilirea tarifului de concesiune. În consecință „ „încercarea de raționalizare a sectorului prin reducerea fragmentării acestuia riscă să rateze obiectivul, deoarece de fapt elimină un grad important de libertate organizațională și deci de eficiență a companiei – adică stimulentul fiecărei companii de a-și găsi „mărimea optimă”. pe baza condițiilor concrete în care funcționează, care includ atât variabile complet independente (geografie), cât și variabile de reglementare (obligații tehnice și de calitate)”.

cometariu