O țară cu creștere economică și demografică rapidă, care își dorește pe bună dreptate să joace un rol important în Marea Mediterană și în Orientul Mijlociu. Este o țară islamică, dar și europeană. Sunt toate acestea, Turcia contemporană.
Politica sa tradițională a vizat integrarea deplină în Uniunea Europeană, dar acest obiectiv este îngreunat de politicile multor state membre. Prin urmare, încearcă să joace un rol regional autonom, dar întâmpină multe dificultăți și puține succese (cu excepția celor, deși importante, economice și comerciale).
Vechea sa relație cu Israelul este în criză, dar la fel este și cea cu vecinii săi dificili: Siria și Iran. Unii din lumea arabă, și în special din Egipt, pretind că sunt inspirați de modelul său constituțional și politic, dar în realitate sunt încă departe de acesta și nu par să-l înțeleagă pe deplin. Acum, un nou conflict vede Turcia opusă statului cipriot grec (membru al UE) și Issale, în apărarea intereselor ciprioților turci privind exploatarea câmpurilor petroliere offshore.
Dar de data aceasta conflictul va fi probabil mult mai grav. Guvernul cipriot grec blochează deja o serie de capitole din negocierile dintre UE și Turcia, împiedicând astfel încheierea lor pozitivă. Ankara a decis clar să forțeze mâna pentru a ajunge la „momentul adevărului”, indiferent de cost.
Este posibil ca Erdogan, determinat de schimbările profunde în curs de desfășurare în Orientul Mijlociu și poate și de criza economică care face modelul european mai puțin atractiv, să încerce să-și ardă podurile în urma lui. Fie în interiorul, fie în afara Europei, dar nu mai în Limbo-ul așteptărilor incerte și infinite.
Este o alegere periculoasă, poate erupție cutanată, care ar putea dăuna serios Turciei, dar care între timp va dauna cu siguranță Europei. Răspunsul la o astfel de provocare nu poate fi limitat la problema Ciprului și a petrolului său, nici la cea a Israelului, ci trebuie să fie strategic: dacă Europa este în continuare interesată de Turcia, așa cum ar trebui să fie, trebuie să fie capabilă să răspundă la problema fundamentală. întrebare pusă de la Ankara: viitorul Turciei mai poate fi numit european?
