„Studiile asupra vârstei mature s-au schimbat foarte mult de-a lungul timpului. Cercetări recente, cum ar fi cea care stă la baza psihologiei pozitive moderne, au evidențiat că există posibilitatea ca dezvolta situatii creative tocmai la bătrânețe: seniorul este capabil să-și mențină eficiența psihică globală dacă își exploatează resursele, prin antrenament mental și motivație”. El o spune Marcello Cesa-Bianchi, Profesor de Psihologie, Director al Institutului de Psihologie al Universității de Stat din Milano este unul dintre cei mai importanți savanți ai subiectului: iată cum gândește.
Creativitatea înseamnă'expresie de sine, ale cărui metode de executare sunt vaste.
Avem multe exemple ilustre, precum Giuseppe Verdi, Alessandro Manzoni, care și-au produs cele mai bune lucrări chiar la bătrânețe, precum și Monet, Picasso, Goja, Rembrandt, Charlie Chaplin, dar în sentimentul comun aceștia erau considerați excepții.
Funcția creativității are un spectru larg și se poate manifesta și în mici acțiuni zilnice, precum de exemplu în crearea de preparate originale sau în activități de bricolaj. Acest lucru poate fi adevărat în diferite condiții de agregare: în cadrul cuplului, al grupului, dar și la nivel individual.
În prezent se consideră și posibil chiar și a recuperarea funcției creierului (fenomen numit sinaptogeneză).
Numeroasele scale ale îmbătrânirii, începând cu 1950, au arătat că funcții precum memoria și capacitatea de concentrare păreau să scadă odată cu vârsta. În prezent s-a demonstrat în schimb căBătrânul procedează mai deliberat și mai lent, dar nu este mai puțin eficient: testele folosite in trecut erau caracterizate de timpi de raspuns scurti iar varstnicii nu au avut timp sa le rezolve.
Tot pe tema percepție în prezent se fac consideraţii de alt fel. Pe baza principiului constanța perceptivă, care spune că percepția rămâne constantă în procesul de îmbătrânire, creierul compensează dificultatea perceptivă legată de o pierdere senzorială prin stimularea simțurilor rămase intacte (principiul conservării). Cu alte cuvinte capacitatea este ascuțită să răspundă la scăderea unor funcţii psihofizice folosind cunoştinţele şi experienţele învăţate în viaţă. S-a demonstrat că activitatea perceptivă se îmbunătățește dacă condițiile în care se desfășoară se îmbunătățesc: mediul extern (societatea, dar mai ales grupul familial) poate stimula interesul, poate oferi spațiu de exprimare, nu poate nega potențialul posibil al vârstnicilor.
Senescența nu este starea patologică, mai degrabă evenimentele morbide creează condițiile pentru un declin psihofizic rapid.
Cum îmbătrânești depinde de mulți factori, dar în principal de propria personalitate, experiențe și stil de viață.
Iată care sunt factorii care influențează procesul de îmbătrânire
Factorii genetici, chiar și sexul pot fi un factor predispozant (bărbații îmbătrânesc mai precoce).
Nivel de educație și cultural care facilitează găsirea alternativelor de viață la pensionare, crearea de strategii de supraviețuire.
Bunăstarea economică
Interacțiune și comunicare
Apariția bolilor invalidante: persoanele în vârstă își trăiesc boala ca intrinsecă, experiența lor este că boala aparține destinului lor.
Stilul personal de viață, adică trecerea sau trăirea vieții.
Apartenența la un nucleu socio-familial, adică grupul, prin atitudini confirmative sau devalorizante, evidențiază aspectele pozitive și negative ale stării de bătrânețe.
Evenimente dramatice: de exemplu, dispariția unor figuri cheie.
Dezrădăcinarea din locul de origine.
