Ce acțiuni să dezvolte pentru a sprijini concret strategiile de internaționalizare ale companiilor noastre? De ce infrastructură are cu adevărat țara noastră pentru a recupera puncte de competitivitate? Cum să comunici eficient „marca italiană”, mai ales în economiile cu cel mai mare potențial de creștere? Dacă în perioada boom-ului economic italian din anii 50 și 70, ideea dezvoltării era legată în mod esențial de investiții în lucrări publice mari precum drumuri, autostrăzi, căi ferate, care erau folosite pentru producția și distribuția de bunuri de capital de masă. , astăzi aceste infrastructuri „grele” nu mai sunt suficiente.
Într-o economie din ce în ce mai globală și cu capital intensiv, sistemul de producție italian, pentru a fi cu adevărat competitiv, are nevoie de infrastructuri de servicii care să permită companiilor să se relaționeze eficient cu noile paradigme ale modernității formate din circulația rapidă a oamenilor, bunurilor, informațiilor, ideilor și sensuri. Rețele de servicii pentru îmbunătățirea capacităților noastre de marketing, controale asupra proceselor de distribuție care guvernează accesul la piețele de desfacere, platforme logistice care permit țării noastre să stabilească conexiuni directe și rapide cu cererea globală și cu noile nevoi ale consumatorilor high-end asupra cărora Brandul italian are încă o capacitate atrăgătoare.
Dar despre ce infrastructură vorbim? Să ne gândim la Web, finanțare pentru export, rețele profesionale pentru internaționalizare, rute aeriene, formate inovatoare de distribuție și comunicare.
În această perspectivă, devine urgent să se mute centrul de greutate al dezbaterii de la investiții în beton la platforme strategice de marketing, care fac posibilă îmbunătățirea punctelor forte ale Made in Italy.
Între timp, trebuie să trecem peste ideea că avem de-a face cu infrastructuri reale (chiar dacă sunt intangibile) dat fiind că acestea permit alocarea optimă a capitalului în relația dintre costul infrastructurii și impactul asupra PIB-ului. Gândiți-vă doar la cazul rutelor aeriene. Potrivit unei analize a Băncii Italiei, activarea unei rute are un efect multiplicator asupra PIB-ului unui teritoriu care este egal cu 70/80 de ori (creștere a valorii proprietății, fluxuri turistice etc.) față de cota de credit alocată.
Caracteristicile distinctive ale acestor infrastructuri sunt flexibilitatea în implementare (modularitate și rambursare rapidă) și capacitatea de a activa întregi lanțuri de aprovizionare care trebuie să-și sporească atractivitatea competitivă pe piețele globale. Din acest punct de vedere, imaterialitatea (parțială sau totală) a infrastructurii nu poate constitui o limită în sine. Pentru a schimba „obiceiul înrădăcinat” de a considera doar infrastructurile „hard” eligibile (care au elemente fizice tangibile și mecanisme de rentabilitate economică asociate tarifului) este necesară în primul rând modificarea practicilor actuale de evaluare economică a infrastructurilor care se bazează în esență pe mecanismul ratei/costului.
Propunerea este de a evalua infrastructurile pe baza capacității lor de a activa PIB-ul și mai ales de a măsura veniturile fiscale suplimentare care se generează în raport cu această expansiune a produsului intern brut. Toate acestea pentru a măsura capacitatea de a rambursare a investiţiei şi a cotei din contribuţia publică necesară.
Mai mult, s-ar putea propune și la nivel european adoptarea acestei abordări în măsurarea eficienței investițiilor în infrastructură, mai ales în vederea activării obligațiunilor de proiect pentru relansarea economiei. Acolo modularitatea activării a unei infrastructuri ușoare ar face posibilă și activarea unei prime tranșe de finanțare pentru crearea unui „modul” experimental al infrastructurii propriu-zise, în jurul căruia să se activeze apoi instrumente de măsurare a efectelor induse asupra PIB-ului (asigurând astfel garanții mai mari de rezultate atunci când planificare pe scară largă).
Definirea de noi indicatori care să permită realizarea unor elemente de creare de valoare economică legate de aceste infrastructuri măsurabile și tangibile ar face posibilă crearea elementelor de consens necesare mobilizării capitalului și definirii Politicile.
