STRATEGIZAREA de Emanuele Sacerdote. O parte importantă a consumismului contemporan este căutarea dividendelor emoționale care, în opinia mea, sunt transversale piramidei nevoilor lui Maslow. Globalizarea, capitalismul postindustrial, economia cunoașterii și proprietatea intelectuală, dar și căutarea autenticității adevărate, au scos în evidență valoarea și importanța dividendelor emoționale. Dacă dividendele economice reprezintă partea din profituri care sunt distribuite de către societate acționarului, dividendele emoționale sunt profiturile necorporale și reputaționale care derivă din deținerea unui obiect mobil sau imobil de valoare autentică. Dividendele economice se referă la veniturile din capital, în timp ce dividendele emoționale se referă la activele necorporale și la sfera necorporală. Atât dividendul economic, cât și cel emoțional vizează posesia și proprietatea, de aceea urmează diverse aspecte de conservare și transfer al obiectului însuși către cei îndreptățiți sau către alte entități. Ideea de a te bucura de dividende emoționale a devenit o cercetare esențială pentru a înțelege esența și sfera unor decizii. Ce vreau să spun este că căutarea satisfacției din dividendele emoționale ghidează alegerile de consum și deciziile de cumpărare prin favorizarea unui produs în detrimentul altuia sau a unui brand în detrimentul altuia: alegerea poate fi atât hedonistă, cât și funcțională, dar important este că există o eliberare de dividende. Sunt convins că la rădăcinile valorii dividendului emoțional se află și tema moștenirii, adică transferul dreptului de proprietate către cei îndreptățiți sau către alții în sens larg: în acest fel transferul capătă o valoare, culturală și sens social care crește gradul de durabilitate, longevitate și partajare.
Dorința și dorința de a lăsa ceva cuiva se bazează pe un principiu sănătos de restituire și continuitate. Dacă ne imaginăm natura trusturilor, fundațiilor sau mai simplu muzeelor (private sau publice) găsim un scop evident și pulsatoriu al continuității în timp și al restituirii generațiilor succesive. Articolul 2a din Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate. Faro, 27.10.2005 precizează foarte clar acest principiu: „Moștenirea culturală este un set de resurse moștenite din trecut pe care populațiile le identifică, indiferent cine le deține, ca o reflectare și expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor lor în continuă evoluție. Include toate aspectele mediului care sunt rezultatul interacțiunii în timp dintre populații și locuri”. Am încredere că căutarea unor dividende emoționale bune rămâne în valorile noastre cu un spirit pro-cultural, exact așa cum spunea Vincent van Gogh: „Să nu uităm că emoțiile sunt marii căpitani ai vieții noastre și că le ascultăm fără să știm”.
Toate cele bune!
