Italienii par să treacă printr-o perioadă confuză. Ei trăiesc contradicția unei țări care nu a ieșit încă pe deplin din criza anterioară e vede la orizont nori neliniștitoriatât din punct de vedere economic cât şi din punct de vedere al durabilităţii modelului de dezvoltare. Această senzație este echilibrată de observația că – la nivel individual – lucrurile s-au îmbunătățit în ultimii 4-5 ani, astfel încât cineva să poată trăi viața de zi cu zi cu mai multă liniște.
Din asta reiese 19a ediția sondajului despre italieni și economii, realizat de Acri cu Ipsos, cu ocazia celei de-a 95-a Zile Mondiale a Economiilor, organizată pe 31 octombrie la Roma, 59% dintre cetățeni cred că lumea se confruntă cu o urgență atât de mediu cât și socială, alți 20% își subliniază preocuparea în special față de mediu, 12% concentrați-vă în schimb pe inegalități. Doar pentru 8% dintre concetățenii noștri evenimentele sunt normale și nu ar trebui să vă faceți griji.
Aceste date de context sunt însoțite de simțind că criza mai este mult de depășit (va dura în medie aproape 5 ani) și pesimismul cu privire la Italia crește serios (39% sunt pesimiști în următorii 3 ani, în timp ce 24% sunt optimiști); în același timp, încrederea acordată în economia europeană și mondială este redusă (față de cea europeană 28% dintre optimiști sunt echilibrați de 29% dintre pesimiști, față de lumea optimiști și pesimiști sunt ambii la 25%, dar un an în urmă optimiștii i-au depășit numeric pe pesimiști cu 7 puncte procentuale). Această creștere a pesimismului, deși sub forme diferite, este larg răspândită în toate țările occidentale, după cum a raportat studiul Global@dvisor al Ipsos.
Când italienii reflectă asupra situației lor personale și asupra viitorului lor individual, lucrurile se schimbă. 59% sunt mulțumiți de situația lor economicăa, o cifră în creștere cu 4 puncte față de 2018 și cu 17 față de 2013, cea mai bună cifră după cea din 2001 (65%). Și încă 24% cred că situația lor se va îmbunătăți în 2020, în timp ce doar 14% sunt pesimiști. Aceste date pozitive nu trebuie să ne facă să uităm că aproape 1 din 5 familii este afectată de criză în cel puțin unul dintre membrii gospodăriei (18%), însă această cifră este în scădere (în 2018 era de 24%).
Europa și euro
În comparație cu Europa, cetățenii au reacții ambivalente: astăzi dezamăgește mult, dar de îndată ce cineva își mută privirea către viitor se găsește europeanismul antic: pentru marea majoritate ar fi o greșeală gravă să părăsească UE (73%), iar euro în viitor va fi din ce în ce mai mult un avantaj (60%).
Uniunea Europeană continuă să împartă italienii: 49% au încredere în el, în timp ce 51% au puțin. Dacă această încredere scăzută planează de ani de zile - după cum raportează și datele Eurobarometrului din iunie 2019 (55% nu au încredere în UE) - este și adevărat că pentru 65% dintre concetățenii noștri Europa va merge în direcția bună : această cifră este în creștere bruscă față de 2018 (+14 puncte procentuale), și contrastează cu modestii 24% care cred că Europa merge în direcția greșită. Mai mult, chiar și față de euro negativitatea se atenuează, 37% astăzi sunt în favoarea, cifră care crește de 5 ani; mai ales tinerii cred că, din perspectivă, este esențial pentru țară (65% față de 60% pentru Italia în ansamblu, în creștere cu 4 puncte față de anul trecut și cu 13 puncte față de 2013).
Economii și consum: ultimele 12 luni și așteptări pentru următoarele 12
Salvarea continuă să fie de dorit și este trăită din ce în ce mai mult cu liniște, fără prea multe sacrificii (55%, + 7 puncte procentuale față de 2018); acesta este un semn al revenirii la „normalitatea” economică a familiilor care – deși încet – continuă să progreseze, și așa cum demonstrează o mai mare relaxare a consumului.
Pe una din fețe mai multe familii pot economisi (42%), chiar și în rândul celor care se confruntă cu unele dificultăți, în schimb, gospodăriile cu sold negativ sunt în scădere (16%, -6 puncte procentuale față de 2018), adică cele care trebuie să recurgă la credite sau la economii acumulate. Și până la urmă, acest lucru este demonstrat și de capacitatea mai mare de a face față cheltuielilor neașteptate, 79% nu ar avea nicio dificultate cu o cheltuială de 1.000 € (era 78%), 39% pentru o cheltuială neașteptată de 10.000 € (era 36). % acum un an).
Consumul își continuă redresarea progresivă, impulsionat de telefonie (+16) și electronică (+8), de mașini și cheltuieli de călătorie (+6), și de produse alimentare și de uz casnic (+6%), pe lângă consum din ce în ce mai mare de droguri (+34). Așadar, semidurabilele sunt mai presus de toate în creștere, soldul gospodăriilor modificându-se pozitiv: acestea trec de la -3 la +10%, iar soldul negativ pentru autoîngrijire se diminuează, de la -14 la -6, iar casa, de la -30 până la -21.
Relația dintre economii și investiții
Nu-și pierde puterea preferința italienilor pentru lichiditate (63%), atât prin natură, cât și pentru a fi mai pregătiți într-un context incert. În evaluarea economiilor și a alegerilor investiționale, apare dorința unui impact social pozitiv: cetățenii pot și trebuie să își facă partea.
Grijile viitoare, ca motiv de economisire, cresc de la 37% la 48%; dorinta de a economisi pentru un proiect viitor ramane stabila pe locul doi, 26%. Prin urmare, economiile sunt încă în mare măsură tezaurizate în lichidități, fie din cauza ușurinței reduse de a găsi o investiție ideală, fie din cauza neîncrederii în regulile și instituțiile care le protejează (60% consideră că nu sunt protejate în mod adecvat). Într-adevăr, într-o situaţie în care economiile joacă un rol tot mai mare de autoasigurare, această încredere redusă nu poate decât să confirme preferința pentru lichiditate.
În ultimii ani, a fost greu să găsești investiția ideală, în așa măsură încât pentru 35% idealul este doar să nu investești, să păstrezi banii sau să-i cheltuiești, cifră în creștere cu 5 puncte față de 2018 și care ajunge la maxima seriei (în 2001 erau 21%). Atractia fata de titlurile considerate mai sigure a scazut cu 6 puncte, astăzi ideal pentru 25%, „blocurile de bază” rămân stabile la 33% și investițiile mai riscante la 7%. De altfel, față de anul trecut, au crescut deținătorii de cont (85%, +4 puncte procentuale față de 2018) și cei care au abordat managementul economiilor (16%, +4 puncte).
Dorința de a investi în activități cu impact pozitiv asupra mediului și societății este în curs de dezvoltare în mod covârșitor, punând chiar și rentabilitatea pe plan secund, deși păstrând atenția la risc ca principal criteriu. Acest interes oferă, așadar, pentru cei care știu să-l apuce, o nouă perspectivă de reducere a preferinței pentru lichiditate și de creștere a investițiilor în activități cu impact social și de mediu.
Economii și durabilitate
Acolo crește foarte repede conștientizarea italienilor cu privire la problemele de durabilitate și, în consecință, preocuparea lor, care determină o disponibilitate de a acționa personal, atât ca consumator, cât și ca economisitor.
În 2016, doar 12% dintre italieni aveau o idee bună despre ce este sustenabilitatea, un procent care a urcat la 2018% în 20 și care, în doar un an, a ajuns la 36%. Astăzi, companiile ar trebui mai presus de toate să fie sustenabile, pentru 3 din 4 italieni (74%), ținând cont și de faptul că cetățeanul acordă din ce în ce mai multă atenție acestui aspect (52%).
Cu toate acestea, ne confruntăm cu una cunoștințe destul de superficiale: doar 41% au auzit de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) și, de fapt, doar 16% sunt capabili să menționeze cel puțin unul dintre cele 17 obiective, printre care se remarcă urgența climatică. Cei care îi cunosc bine cred că urmărirea lor penală este cea mai bună modalitate de a salva planeta, chiar dacă se teme că la nivel global nu sunt urmăriți penal cu convingere, iar Italia este cu atât mai puțin.
Există, de asemenea, o anumită conștientizare că economisitorii, prin propriile alegeri, pot influența comportamentul companiilor (53%), iar această conștientizare este strâns legată de nivelul de informare despre durabilitate: în consecință, mai mult de o treime dintre indivizi începe să acorde din ce în ce mai multă atenție comportamentului sustenabil al companiilor în care investește.
Pentru o bună jumătate dintre economiști, investițiile în companii durabile nu ar trebui să fie penalizatoare: pentru ei, sustenabilitatea apare ca o condiție prealabilă pentru investitorii interesați, și nu un element de compromis cu alte aspecte. Este adevărat că alți economisitori sunt mai dispuși să sacrifice: 22% ar putea accepta randamente mai mici (procent care se ridică la 39% pentru cei mai înclinați spre investiții sustenabile), riscuri cu 10% mai mari și 19% o lichiditate redusă a investiției în sine, dar este în același timp adevărat că investiția în companii durabile este încă prudentă; astăzi nu s-ar investi mai mult de o treime din economiile cuiva.
Acest lucru poate fi urmărit din lipsa de cunoaștere a implicațiilor legate de adoptarea unui model durabil de către o companie: dacă este clar că înseamnă respectarea legilor, angajaților și clienților, este mult mai dificil pentru cineva să creadă că aceștia. sunt mai solide, capabile de marje pe termen scurt și capabile să dezvolte mărci celebre.
