În ultimele zile, ziarele italiene au oferit amplu spațiu o propunere de reformare a mecanismelor de vot în cadrul consiliului guvernamental al BCE, care ar permite Berlinului să cântărească mai mult decât partenerii mai mici. Propunerea este trecută a fi o idee a unui grup nespecificat de „șoimi” a majorității creștin-liberale. La această propunere, găzduită pe paginile ziarului economic Reuters, ar fi răspuns chiar cancelarul, care, în prima sa vizită oficială în Canada, și-a confirmat încrederea în Mario Draghi și în linia adoptată de BCE pentru a sprijini țările aflate în dificultate.
Să spun adevărul, saltul înainte al parlamentarilor germani și presupusa reacție a doamnei Merkel nu sunt legate de nicio legătură de cauzalitate. Parlamentarii care propun fac parte din aripa dură a coaliției de guvernare, angajat în ultimii doi ani să se opună oricărei politici de salvare urmată cu banii contribuabililor germani. Doamna Merkel nu i-a demnizat niciodată cu niciun răspuns și nici nu a acceptat vreodată să intre în dialog cu ei. Desigur, grupul mic de deputați Bastian împotriva crește vizibil - acum sunt aproximativ treizeci - atât de mult încât purtătorii lor de cuvânt cei mai autoritari, Frank Schäffler (FDP), membru al Comisiei de finanțe și Klaus-Peter Willsch (CDU), membru din bilanțul Comisiei, aceștia au obținut acum un drept stabil la forum în ziarul de afaceri german Reuters, un ziar plural și deci atent și la sirenele euroscepticismului.
Propunerea de a introduce votul ponderat, anularea votului martorilor, face parte dintr-o strategie a tensiunii minorității creștin-liberale de a-l forța pe cancelar să capituleze. Pentru Bundestag până acum toți membrii sunt conștienți de acest lucru. Schäffler și Willsch se luptă de luni de zile cu problema hazardului moral cu conferințe de dimineață susținute în clădirile parlamentare, la care experți din lumea academică sunt invitați să explice că Germania nu poate suporta datoriile prelungirii PIIGS. În scurt, de asemenea atacul asupra lui Draghi și noul – doar anunțat până acum – program de cumpărare de obligațiuni guvernamentale nu sunt nou, dacă este adevărat că Schäffler repetă de obicei refrenul unui cap de porumbel al Băncii Italiei, deghizat în șoim.
Acesta este motivul pentru care, potrivit liderului adjunct al grupului creștin-democrat al Bundestag, Wilhelm campion, cea referitoare la o reformă germană a BCE este un «discuție imaginativă», nici măcar luate în considerare de executiv. Clarificarea exponentului principal al CDU vine întotdeauna prin intermediulReuters, în condițiile în care nu există nicio urmă a propunerii în celelalte ziare germane. Așa cum nu există nicio urmă a răspunsului cancelarului care, potrivit ziarelor noastre, ar fi sosit de peste mări. De fapt, doamna Merkel s-a exprimat pur și simplu asupra activității BCE, fără a da vreo judecată asupra atacului majorității rebelilor, probabil nici măcar necunoscută de ea.
Ieri au existat alte laturi pentru BCE și Cancelar, ținte preferate ale unei minorități care acum este din ce în ce mai puțin tăcută. Schäffler și Willsch contestă ideea unei uniuni bancare, cal troian, spun ei, pentru a ajunge mai repede la unul Sindicatul de transfer, o uniune economică și financiară în care un stat este responsabil pentru riscurile asumate de altul. Schäffler și Willsch, care cu siguranță nu sunt naivi și într-adevăr, spre deosebire de mulți alți colegi din majoritate și opoziție, știu bine despre ce vorbesc, tind să uite păcatul cardinal în care Bundesbank de la mijlocul anilor 70. Povestea a apărut într-un reportaj al băncii franceze BNP-Paribas și a fost apoi preluată de săptămânalele și ziarele germane, Der Spiegel e Wall Street Journal Deutschland în primul rând. În vara anului 1975 Bundesbank a cumpărat obligațiuni guvernamentale pentru 7,6 miliarde de mărci, aproximativ 1% din PIB-ul Germaniei. Apoi, șoimii teutoni precum Hans Klasen și Otmar Emminger au ales să continue cu sprijinul ascuns pentru finanțele statului, condusă de un guvern liberal-socialist, dată fiind gravitatea crizei economice internaționale. Programul, care însă părea să aibă puțin succes, a fost încetat în curând sub presiunea economistului șef al institutului, Helmut Schlesinger, care a avertizat în mod repetat împotriva încălcării tabuului privind refinanțarea prin intermediul băncii centrale. Faptul rămâne că Germania a încălcat acel tabu și cum. Amintiți-vă de Weidmann când revine să vorbească despre politica monetară în urma „tradiției Bundesbank”.
